Capitolul 15: Rădăcinile comuniste ale terorismului
Cuprins
1. Terorismul de stat în regimurile comuniste
2. Cum au exportat regimurile comuniste terorismul
3. Originile comuniste ale fundamentalismului islamic
a. Sayyid Qutb: Un Marx al fundamentalismului islamic
b. Avangarda leninistă a Jihadului
c. Esența comunistă a fundamentalismului islamic
d. Qutb și apariția terorismului
e. Cum a victimizat comunismul musulmanii de rând
4. Sprijinul Partidului Comunist Chinez pentru terorism
a. Sprijinul PCC pentru activitățile teroriste ale lui Yasser Arafat
b. Legăturile PCC cu Al-Qaeda
5. Alianța ascunsă dintre terorism și stânga radicală occidentală
*****
Introducere
În dimineața zilei de 11 septembrie 2001, teroriștii au deturnat avioane de pasageri și le-au prăbușit în turnurile gemene ale World Trade Center din New York și peste Pentagonul din Washington DC, ucigând aproape 3.000 de persoane. A fost prima dată, de la atacul japonez asupra Pearl Harbor, când Statele Unite au suferit o lovitură de această magnitudine pe teritoriul său. Atacurile din 11 septembrie 2001 au avut un impact global. Statele Unite au lansat un război global împotriva terorismului, răsturnând regimul islamic din Afganistan și dictatura irakiană a lui Saddam Hussein.
De atunci, publicul s-a familiarizat cu mișcarea teroristă și cu reprezentanții săi, precum Al-Qaeda și Osama bin Laden. Cu toate acestea, puțini sunt conștienți de relația strânsă dintre terorism și comunism.
Termenii “terorism” și “terorist” au apărut, pentru prima dată, în 1795 cu referire la Domnia Terorii, în timpul Revoluției Franceze [1], care a pus bazele mișcării comuniste (a se vedea capitolul 2 al acestei cărți).
În lumea modernă, terorismul are loc, în principal, sub trei forme: terorismul de stat- în regimurile comuniste; activitatea teroristă – efectuată în străinătate de agenți ai regimurilor comuniste cu scopul propagării revoluției violente; și fundamentalismul islamic, care datorează o mare parte din metodele și ideologia sa comunismului.
1. Terorismul de stat în regimurile comuniste
Secolul comunist este un secol plin de minciuni, violențe și crime. Terorismul este un instrument important pentru comuniști, pentru a-și răspândi ideologia în întreaga lume. Apariția unui regim comunist are ca rezultat, fără excepție, mobilizarea mașinii de stat pentru a impune o brutalitate fără precedent. Această represiune sponsorizată de guvern este terorismul de stat.
Vladimir Lenin s-a bazat pe terorism pentru a prelua puterea în Rusia. În 1918, Felix Dzerjinsky, pe care Lenin l-a considerat un erou revoluționar pentru rolul său ca director al Comitetului extraordinar al tuturor ruşilor, numit “Ceka”, a spus în mod explicit: „Noi susținem teroarea organizată – aceasta ar trebui admisă sincer“. [2]
Yuri N. Afanasiev, un istoric rus, l-a învinuit pe Lenin pentru elaborarea unei politici de terorism de stat, violență și fărădelege: „Violența este, de fapt, întreaga noastră istorie“, a afirmat Afanasiev. [4]
După crearea Uniunii Sovietice, regimurile comuniste ale lui Iosif Stalin, Mao Zedong, Pol Pot, Fidel Castro, Erich Honecker, Nicolae Ceaușescu, Kim Il Sung și alți despoți, depindeau de crime pentru a-și menține puterea. Violența și barbarismul terorii lor de stat au fost abordate în capitolele anterioare.
Violența și crimele sunt doar o componentă a planurilor comuniste de terorism. Chiar mai distructiv, este modul în care comunismul a folosit puterile combinate ale politicii și fervorii religioase pentru îndoctrinarea oamenilor cu cultura partidului comunist și plantarea semințelor de înșelăciune, ură și violență ce trebuie transmise din generație în generație.
2. Cum au exportat regimurile comuniste terorismul
În timp ce impun terorismul de stat asupra propriului popor, regimurile comuniste sprijină organizațiile teroriste din străinătate în scopul de a stimula revoluția sau de a destabiliza statele rivale.
Brian Crozier, fondator si director al Institutului pentru Studiul Conflictelor, a petrecut zeci de ani studiind relația dintre comunism și terorism și a publicat numeroase cărți și lucrări detaliind concluziile sale. El a consiliat lideri anticomuniști precum Ronald Reagan și Margaret Thatcher în analizarea utilizării terorii de către blocul comunist. [5]
Stanislav Lunev, fost funcționar al Direcției Principale de Informații (GRU) a forțelor armate sovietice, care s-a refugiat în Occident, a acuzat GRU de a fi unul dintre principalii mentori ai teroriștilor din întreaga lume. [6]
În 1979, o mină de teren a explodat sub vehiculul gărzilor de corp ale generalului Alexander Haig, Comandant Suprem al NATO, ce se afla în spatele mașinii generalului, rănind trei dintre aceștia. În septembrie 1981, generalul Frederick J. Kroesen, comandantul forțelor terestre americane în Europa, a fost rănit în Heidelberg, Germania de Vest, atunci când membri ai Facțiunii Armatei Roșii au lansat o grenadă anti-tanc în mașina blindată cu care călătorea generalul.
Cu toate acestea, forma cea mai influentă a terorismului modern a fost islamul radical, alimentat de blocul sovietic, ca mijloc de destabilizare a lumii musulmane.
În prima jumătate a secolului al XX-lea, Orientul Mijlociu a aparținut sferei de influență coloniale occidentale. Pe măsură ce popoarele din regiune și-au câștigat independența, Uniunea Sovietică a profitat de ocazie pentru a-și exercita influența. Contradicțiile dintre cultele musulmane, conflictele arabo-israeliene, Războiul Rece, politica petrolului și ciocnirea civilizațiilor din sferele culturale occidentale și islamice au condus la situația complexă și haotică, existentă astăzi în Orientul Mijlociu.
În acest context, Uniunea Sovietică și-a realizat pătrunderea în sfera musulmană. Acest lucru poate părea contradictoriu, la o primă vedere. Musulmanii urmează o credință abrahamică și cred în Allah, dar marxism-leninismul este ateu și vizează eliminarea religiei. Cum ar putea să se înțeleagă?
Mișcarea comunistă seamănă cu ciuma care se răspândește prin toți vectorii posibili. Comunismul a făcut primele sale progrese în lumea musulmană la scurt timp după Revoluția din Octombrie, deși, la început, eșuase.
În iunie 1920, bolșevicii au ajutat la instaurarea unui regim sovietic în provincia iraniană Gilan: Republica Socialistă Sovietică Persia cunoscută și ca Republica Sovietică Gilan. Regimul a implementat o serie de reforme radicale, inclusiv politici de expropriere a proprietarilor de pământ, care au fost însoțite de un program de propagandă antireligios. Aceste măsuri s-au dovedit a fi extrem de nepopulare, iar regimul a fost înlăturat în luna septembrie a anului următor.
Ulterior, a început să se înrădăcineze conceptul de “socialism islamic”. Printre reprezentanții săi se numără Iasser Arafat, liderul Organizației pentru Eliberarea Palestinei (OEP) și Gamal Abdel Nasser, din Egipt. OEP a avut sprijinul Uniunii Sovietice și al Partidului Comunist Chinez (PCC) și a fost implicat în activități teroriste pe scară largă.
Algeria, Yemenul de Sud și Afganistanul au fost conduse de comuniști pentru diferite perioade în timpul Războiului Rece. În 1979, Uniunea Sovietică a lansat o invazie în Afganistan și a ocupat țara timp de zece ani într-o încercare de a susține ultimul regim comunist rămas în lumea musulmană.
Promovarea comunismului într-o regiune cu credințe religioase profunde este o mare provocare. Eforturile Uniunii Sovietice de a exporta direct revoluția socialistă în lumea musulmană nu au avut succes. Cu toate acestea, deși comunismul însuși nu a reușit să stabilească un control asupra regiunii, el a avut o mare influență asupra creării și dezvoltării fundamentalismului islamic contemporan.
Ion Mihai Pacepa, fostul general al României comuniste și consilier al Președintelui Nicolae Ceaușescu, șeful interimar al serviciului de informații externe al țării și secretar de stat al Ministerului de Interne al României, a devenit – atunci când a fugit în Statele Unite în iulie 1978 – dezertorul cu cel mai înalt rang din Blocul de Est.
În articolul său intitulat „Amprentele rusești“, Pacepa a dezvăluit o mare cantitate de informații din interior despre suportul comunist acordat terorismului din Orientul Mijlociu. [8] El l-a citat pe Aleksandr Saharovski, șeful serviciilor de informații externe sovietice, spunând: „În lumea de astăzi, când armele nucleare au făcut ca forța militară să fie învechită, terorismul ar trebui să devină principala noastră armă“.
În 1969, au existat 82 de deturnări de aeronave. Multe dintre ele au fost opera OEP, sprijinită de sovietici și comuniștii chinezi. Pacepa a reamintit că, atunci când l-a vizitat pe Saharovski, a observat un număr mare de stegulețe roșii pe harta lumii. Fiecare steguleț reprezenta un avion deturnat.
Saharovski i s-a lăudat lui Pacepa că tactica deturnării avioanelor fusese invenția lui. Între 1968 si 1978, Departamentul Securității Statului (DSS) a efectuat livrări săptămânale cu avioanele teroriștilor palestinieni din Liban. Arhivele de la dizolvarea Germaniei de Est arată că, în 1983, Agenția de Informații Externe a trimis din Germania de Est muniție pentru puștile Kalașnikov, în valoare de 1.877.600 de dolari, organizațiilor teroriste libaneze. Cehoslovacia a oferit teroriștilor islamici o mie de tone de Semtex-H, un explozibil plastic inodor.
La începutul anilor 1970, Iuri Andropov, șeful KGB și mai apoi secretarul general al Partidului Comunist Sovietic, a început o campanie de propagandă sub acoperire, planificată cu meticulozitate, pentru a semăna semințele de ură antisemită și antiamericană în întreaga lume arabă și islamică. Pentru munca sa, Andropov a devenit cunoscut ca “părintele unei ere de dezinformare”. [9]
3. Originile comuniste ale fundamentalismului islamic
Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 au anunțat o schimbare majoră în climatul internațional. Știrile despre Osama bin Laden și al-Qaeda se aflau pe primele pagini ale ziarelor, deoarece amenințarea fundamentalismului islamic devenise proeminentă.
Pentru marea majoritate a oamenilor din întreaga lume, 11 septembrie a fost un șoc și o tragedie. Dar în China, sub cenzura PCC, reacțiile au fost destul de diferite. De la forumurile de pe internet și camerele de chat și până la cantinele universităților, o mulțime de oameni au sprijinit teroriștii, cu comentarii de genul „Bună treabă!“ și „Noi susținem cu tărie actele de justiție împotriva Statelor Unite ale Americii“. Potrivit unui sondaj de opinie la care au participat 91.701 oameni de pe NetEase – un mare website chinez, doar 17,8 % dintre respondenți și-au exprimat opoziția puternică față de atacurile teroriste, în timp ce, cei mai mulți oameni au ales opțiunea de „Opoziție față de SUA“ sau “Ce-i mai bun de-abia acum urmează” în ceea ce privește această catastrofă. [10]
Chinezii care au aplaudat atacurile teroriste nu i-au întâlnit niciodată pe Osama bin Laden și pe adeptii lui, dar rădăcinile gândirii lor toxice erau aceleași. Chinezii au fost otrăviți cu propaganda comunistă și cultura partidului comunist (PCC) încă din copilărie. În mod logic, însă, cineva se poate întreba ce legătură ar putea avea aceasta cu bin Laden, care luptase împotriva Uniunii Sovietice în Afganistan.
Sursa ideologică a fundamentalismului islamic a lui Osama bin Laden poate fi urmărită înapoi, în timp, până la Sayyid Qutb, pionierul egiptean al terorismului islamic, un om care ar putea fi descris ca un Marx al jihadului islamic [11] și care este adesea denumit „Părintele jihadului modern“. [12]
a. Sayyid Qutb: Un Marx al fundamentalismului islamic
William McCants, expert în combaterea terorismului și fost cercetător la Centrul de Combatere a Terorismului de la West Point, a remarcat că fundamentaliștii islamici tind să se refere la învățăturile lui Qutb atunci când își explică motivațiile și că mulți dintre ei se consideră succesorii lui. [13] Ayman al-Zawahiri, liderul Al-Qaeda după moartea lui Osama bin Laden, a considerat ideologia lui Qutb ca fiind scânteia care aprinde focul fundamentalismului jihadist.
În 2016, expertul în Orientul Mijlociu, Hassan Hassan, a publicat un raport împreună cu “Carnegie Endowment for International Peace” numit “Sectarismul statului islamic: rădăcini ideologice și contextul politic”. Spre sfârșitul raportului, Hassan a citat un rezumat binecunoscut al doctrinei esențiale a statului islamic: „Statul islamic a fost conturat de Sayyid Qutb, predat de Abdullah Azzam, globalizat de Osama bin Laden, transformat în realitate de către Abu Musab al-Zarqawi și implementat de Abu Bakr al-Baghdadis: Abu Omar și Abu Bakr”. [14]
Osama bin Laden și, ulterior, statul islamic (ISIS) au adoptat și lărgit ideologia lui Qutb. Pe scurt, qutbismul este folosirea violenței pentru a distruge vechea societate putredă, sau “jahiliyya”, chemând jihadisii să-și dea viața pentru o ideologie despre care se presupune că va declanșa eliberarea umană. [15]
Acest stil bombastic amintește de scrierile lui Marx și Lenin, și pe bună dreptate: Qutb a fost membru al Partidului Comunist în tinerețe, iar ideile sale au fost impregnate de retorica marxism-leninismului. Robert R. Reilly, membru senior al Comitetului pentru Politica Externă a Statelor Unite, a spus despre Qutb că este, de fapt, legătura Internaționalei Comuniste cu Frăția Musulmană Egipteană și cu Partidul Comunist din Egipt. [16]
Născut în 1906, Qutb a studiat socialismul și literatura în perioada 1920-1930. Din 1948 până în 1950, el a studiat în Statele Unite, timp de doi ani, și s-a alăturat Frăției Musulmane după întoarcerea sa în Egipt.[17] Qutb a fost tot timpul în contact cu Gamal Nasser Absel, liderul organizației “Ofițerilor liberi”, care avea o orientare socialistă.
În 1952, Nasser a organizat o lovitură militară care a răsturnat dinastia Muhammad Ali, o monarhie pro-occidentală. Se spune că această revoluție socialistă – lovitură de stat – a fost planificată de Qutb și Frăția Musulmană împreună cu Nasser. Cu toate acestea, deși Qutb a sperat ca Nasser să stabilească un regim islamic, Nasser a devenit, în schimb, adeptul secularizării, iar în 1954 a început să reprime Frația Musulmană.
Qutb și Frăția au pregătit împreună asasinarea lui Nasser. Complotul nu a reușit iar Qutb a fost acuzat și întemnițat pentru tentativă de crimă. În timpul celor trei ani de închisoare, Qutb a fost torturat sever. Mai târziu, condițiile au devenit mai relaxate și i s-a permis să scrie. El a scris cele mai importante lucrări ale sale în închisoare: “În umbra Coranului” și “Milestone”. Aceste două cărți, care arată înțelegerile lui asupra Coranului, istoriei islamice, Egiptului și societății occidentale, au expus pe larg sprijinul său pentru fundamentalismul anti-secular și anti-occidental.
Qutb a fost eliberat pentru o perioadă scurtă de timp din închisoare dar nu a profitat de ocazia de a părăsi Egiptul și a fost arestat, din nou. În 1966, Qutb a fost condamnat pentru implicarea sa în complotul de asasinare a președintelui Nasser și a fost executat prin spânzurare.
Ideologia subversivă a lui Qutb a conferit o nouă interpretare conceptului islamic de “jihad”. Când se menționează jihadul, mulți se gândesc imediat la “războiul sfânt”. În arabă, jihad înseamnă, pur și simplu, zbatere sau luptă. Pentru musulmanii de rând, aceasta poate însemna conflict intern (auto-perfecțiune) sau jihad defensiv. [18] Qutb a extins această definiție pentru a include folosirea proactivă și neîngrădită a violenței în “războiul sfânt” al jihadului și și-a stabilit astfel bazele sale teoretice. [19] Qutb era mândru că va merge la spânzurătoare și va deveni un martir religios.
Ideologia lui Qutb a considerat că orice sistem social care respectă legile sau etica seculară era o „societate veche“ anti – islamică, sau jahiliyyah (epoca ignoranței adevărului religios, care se referea, inițial, la perioada dinaintea apariției islamului). Chiar și o societate care se pretinde a fi musulmană ar putea fi totuși jahiliyyah. Qutb credea că jahiliyyah a dominat sistemul social egiptean în care el a trăit și, prin urmare, trebuia să fie răsturnat. [20]
Potrivit lui Qutb, jahiliyyah a fost cel mai mare obstacol pentru musulmani și non-musulmani, împiedicându-i să respecte valorile islamice și legea. El a susținut că vechea societate a fost impusă oamenilor și că, în acest proces, le-a răpit libertatea. Acești oameni înrobiți – asemănători clasei muncitoare a marxismului – au avut dreptul să folosească jihadul ca să răstoarne asuprirea jahiliyyah-ului. Qutb a promovat jihadul ca mijloc de eliberare pentru întreaga umanitate, atât musulmani, cât și non-musulmani. [21] Când cărțile lui Qutb au fost publicate, mulți lideri islamici au considerat că Qutb a mers prea departe și i-au tratat ideile ca pe o erezie. [22]
Qutb a împrumutat, apoi, conceptul marxist de “conștiință falsă”, care se referă la acceptarea de către masele populare a idealurilor și culturii conducătorului. Această conștiință îi împiedică, astfel, să perceapă propria opresiune sau să răstoarne capitalismul pentru a stabili socialismul. Pentru Qutb, cei care trăiesc sub jahiliyyah nu-și dau seama că sunt sclavi [23], acesta fiind motivul pentru care nu se angajează în jihad ca să se elibereze.
“Ce trebuie făcut?”, întreba Lenin în broșura cu același nume. Qutb și-a pus aceeași întrebare, așa că s-a inspirat din scrierile lui Lenin pentru a găsi o soluție.
b. Avangarda leninistă a jihadului
Scrierile lui Qutb sunt pline de termeni cunoscuți studenților marxism-leninismului, precum “avangarda”, “statul”, “revoluția” și așa mai departe. Circumstanțele cu care Qutb s-a confruntat, ca să-și formuleze propria sa ideologie radicală, erau similare cu situația și provocările cu care se confrunta Lenin atunci când scria broșura “Ce trebuie făcut?”. Lenin și-a pus toate speranțele într-o revoluție dusă la îndeplinire de către un partid proletar de avangardă. Qutb a copiat această teorie și a înlocuit partidul politic leninist cu organizațiile fundamentaliste islamice.
Lenin pune un accent deosebit pe importanța organizării și a avangardei. El a identificat o distincție clară între spontaneitate și conștiință și a inventat ideea construirii unui partid. Consideră că, prin acțiuni spontane, muncitorii pot face doar solicitări superficiale, cum ar fi o creștere a salariilor și zile de lucru de opt ore, dar nu au conștiința necesară pentru eliberarea omenirii.
De asemenea, credea că avangardele externe (de obicei, burghezi intelectuali, care au privilegiul de a avea educație) trebuie să incite și să îndoctrineze muncitorii, astfel încât ei să înțeleagă că revoluția este singura lor cale de ieșire și să ajungă la înțelegerea că doar prin eliberarea întregii omeniri, pot ei înșiși să fie eliberați. Pentru a utiliza pe deplin avangarda, este nevoie de un partid politic puternic pentru a le organiza pe deplin activitățile și pentru a le oferi locuri de muncă subterane, ca revoluționari profesioniști. Credea că acest partid politic, partidul proletar, este avangarda proletariatului. [24]
Glenn E. Robinson, profesor asociat la “Naval Postgraduate School” din Monterey, California, și profesor și cercetător la Centrul de Studii Orientale de la Universitatea din California-Berkeley, a declarat despre Islamul radical: „Cu toate că, din motive evidente, ideologii jihadiști nu îl citează pe Lenin ca sursă de inspirație, conceptele și logica, în special cele din Sayyid Qutb, trădează această influență. Fiind educat în Egipt în anii ’40, Qutb fusese, cu siguranță, expus scrierilor lui Lenin. Două concepte-cheie ale lui Qutb provin direct de la Lenin: jama’a (avangardă) și manhaj (program) “. [25]
Inspirându-se din esența leninismului, Qutb a susținut organizarea unei versiuni musulmane a partidului de avangardă leninistă.
“Qutb a dat exact aceleași argumente pentru lumea musulmană”, a notat Robinson. “Marea majoritate a musulmanilor au fost prea absorbiți și corupți de sistemul guvernamental nedrept și antiislamic pentru a ști cum și când să-și ridice armele împotriva statului. A fost nevoie de o avangardă dedicată cadrelor jihadiste pentru a organiza acțiuni directe împotriva statului“.[26] În plus, „insistența lui Lenin asupra importanței avangardei de a avea un program detaliat și coerent pentru a întreprinde și apoi consolida revoluția a fost de asemenea, evocat cu un ton islamic, în scrierile lui Qutb“. [27]
Pentru Qutb, această avangardă, compusă din ceea ce el numește „adevărați musulmani“ – sau extremiști – are misiunea revoluționară de eliberare a tuturor musulmanilor și a întregii civilizații umane. Avangarda puternică trebuie să lovească musulmanii falși, să urmeze ideologia islamică determinată de interpretarea lui Qutb, să instaureze o nouă națiune bazată pe islamism și să folosească violența pentru a impune islamul în restul lumii.
În plus față de avangardă, teoria lui Qutb include și discursuri care pledează pentru “egalitatea socială”, eliminarea claselor sociale, activitatea anti-guvernamentală și eliberarea omenirii. [28] Toate aceste puncte sunt similare cu obiectivele declarate ale comunismului.
După moartea lui Qutb, fratele său, Muhammad Qutb, a continuat să-i publice cărțile. Cartea “Maʻrakat al-Islām wa-al-raʼsmālīyah”, publicată în 1993, expune, din nou, inspirația comunistă a lui Qutb. Qutb afirmă în mod deschis că Islamul este un “aqidah (crez) unic, constructiv și pozitivist, care a fost modelat și format din creștinism și comunism împreună, combinate în modul cel mai desăvârșit, și care cuprinde toate obiectivele lor [adică, ale creștinismului și ale comunismului] și, adaugă în plus armonie, echilibru și dreptate”. [29]
c. Esența comunistă a fundamentalismului islamic
Lupta de clasă este o altă idee marxistă centrală a fundamentalismului islamic. Karl Marx și-a petrecut toată viața încercând să incite conflicte între proletariat și burghezie pentru a amplifica aceste conflicte până când au devenit ireversibile și, în final, a “rezolvat” conflictul prin revoluție. Extremiștii islamici operează într-un mod similar.
Distrugerea World Trade Center din Manhattan a ajutat cu ceva la realizarea lumii musulmane unite, pe care o dorea Qutb? Absolut deloc. Acesta a fost, pur și simplu, un mijloc de exacerbare a conflictului dintre lumea occidentală și lumea musulmană. În Occident, atacurile teroriste au instigat la ură împotriva musulmanilor și viceversa în țările musulmane. [30] Metoda lor este identică cu conflictele dintre proletariat și burghezie promovate de Marx și Lenin pentru a crea condițiile necesare pentru lansarea revoluției.
Nu este o exagerare să spunem că teoriile lui Qutb seamănă mai mult cu comunismul decât cu Islamul tradițional. Deși fundamentaliștii islamici declară o opoziție religioasă față de comunism, în realitate, ei au absorbit trăsăturile esențiale ale doctrinei comuniste revoluționare. După cum a subliniat un cercetător: “Argumentele postulate aici sunt că adevăratul dușman cu care se confruntă lumea liberă continuă să fie comunismul și că Islamul radical nu este altceva decât comunismul ascuns sub haina tradițională a Islamului”. [31]
Extremismul violent nu a fost introdus doar în lumea musulmană. Miscarea de contracultură occidentală a propagat ideologia de stânga în întreaga lume și, împreună cu ea, învățăturile teroriste ale lui Lenin. Istoricul politic finlandez Antero Leitzinger consideră că terorismul modern s-a născut între 1966 și 1967 și s-a dezvoltat în același timp cu mișcarea comunistă internațională. Potrivit lui Leitzinger, aceasta nu este o coincidență. În anii ’60, când mișcările radicale ale studenților au început să se manifeste în Occident, mulți studenți străini din lumea musulmană s-au conectat la ideologia de stânga și au dus acasă conceptele stângii, cum ar fi revoluția violentă. [32]
În 1974, Abdallah Schleifer, profesor de cercetare jurnalistică la Universitatea Americană din Cairo, s-a întâlnit cu Ayman al-Zawahiri, care a devenit al doilea comandant al Al-Qaeda. Al-Zawahiri, care la acea vreme studia medicina la Universitatea din Cairo, se lăuda cu faptul că grupurile islamice fundamentaliste și-au recrutat majoritatea membrilor din instituțiile de elită, cum ar fi școlile de medicină și inginerie. Schleifer a declarat că nu era surprins: în anii ’60, aceste școli au avut cea mai mare concentrație de tineri marxiști. El a observat că islamismul a fost, pur și simplu, o nouă tendință care s-a dezvoltat în revoltele studențești din anii ’60.
Schleifer și-a reamintit: “Am spus, uite, Ayman, sunt un fost marxist. Când vorbești, mă simt ca și cum mă întorc în Partid. Nu mă simt ca și cum aș fi cu un musulman tradițional”. [33]
Este curios că mulți asociază extremismul islamic cu fascismul (islamofascismul) dar, din diverse motive, nu-și menționează originea comunistă. Fascismul este o formă de naționalism și nu are un fond religios. Când se analizează extremismul islamic, în termenii abordării și doctrinei sale globale, devine clar că are mai mult în comun cu comunismul. [33]
d. Qutb și apariția terorismului
Scrierile lui Qutb au influențat mulți tineri arabi, printre care savantul palestinian și fondatorul ulterior al Al-Qaeda, Abdullah Yusuf Azzam. [34] Raportul Comisiei pentru analiza evenimentelor din 11 septembrie a descris influența sa asupra viziunii lumii a lui bin Laden și s-a referit, de asemenea, direct la Azzam ca la “un discipol al lui Qutb”. [35]
Muhammad Qutb, fratele mai mic al lui Sayyid Qutb, a fost, de asemenea, una dintre sursele principalele care au transmis ideile lui Qutb. Muhammad Qutb a plecat mai târziu în Arabia Saudită și a devenit profesor efectuând apoi cercetări asupra Islamului și, în același timp, a fost responsabil pentru editarea, publicarea și promovarea teoriilor fratelui său.
Osama bin Laden a citit cărțile lui Qutb pe când era student și îl cunoștea pe Mohamed Qutb, la ale cărui prelegeri publice participa săptămânal. Michael Scheuer, cercetător senior la Jamestown Foundation și fost agent CIA care a supervizat grupul responsabil cu bin Laden, l-a descris pe Muhammad Qutb ca pe mentorul lui Osama bin Laden [36]
Ayman al-Zawahiri, menționat mai sus și comandantul secund al Al-Qaeda este, de asemenea, un discipol fanatic al lui Sayyib Qutb. [37] În tinerețe, Zawahiri și-a auzit în repetate rânduri unchiul vorbind despre caracterul lui Qutb și cât de mult a suferit în închisoare. [38] După moartea lui Qutb, Zawahiri a scris în memoriile sale: „Regimul lui Nasser a crezut că mișcarea islamică a primit o lovitură mortală odată cu executarea lui Sayyid Qutb și a tovarășilor săi, dar calmul aparent de la suprafață a ascuns o interacțiune imediată cu ideile lui Sayyid Qutb și formarea nucleului mișcării islamice jihadiste moderne din Egipt “. [39]
În anul în care Qutb a fost executat prin spânzurare, Zawahiri, care avea 15 ani, a ajutat la formarea unei celule militante clandestine, hotărâtă să “pună în acțiune viziunea lui Qutb”. [40] După aceea, Zawahiri s-a alăturat Jihadului islamic egiptean și, mai târziu, a devenit mentorul lui Osama bin Laden și un membru important al Al-Qaeda. După ce Osama bin Laden a fost ucis, Zawahiri a devenit liderul Al-Qaeda.
Glenn E. Robinson, expertul în Orientul Mijlociu citat mai sus a spus că, în lumea musulmanilor suniți, Qutb este cel mai important gânditor care a subliniat jihadul violent. [41] Practic, toate conceptele și inovațiile grupurilor jihadiste sunite pot fi găsite în cărțile lui Qutb. [42] Deși diferitele grupuri jihadiste pot să difere în formă, toate au un punct comun și anume, utilizarea violenței sub steagul Islamului pentru a-și atinge obiectivele politice. [43]
Asasinarea președintelui egiptean Anwar Sadat de către Jihadul Islamic Egiptean, în 1981, și atacurile comise în 1990 de grupul terorist egiptean al-Gamma al-Islamiyah asupra oficialilor guvernamentali, intelectualilor seculari, creștinilor egipteni și turiștilor, sunt toate etape ale campaniei de punere în aplicare a viziunii lui Qutb. [44]
Grupări jihadiste radicale care urmăresc ideologia Qutb sunt clasificate drept grupuri teroriste ale jihadistului Salafi. Robert Manne, profesor de politică la La Trobe University, Melbourne, Australia, l-a numit pe Qutb “părintele jihadismului Salafi” și “precursorul statului islamic”. [45] În cartea sa intitulată “Mintea statului islamic: ISIS și ideologia Califatului”, el a notat: “La 50 de ani de la executarea lui Sayyid Qutb, iată ce a devenit tradiția Salafi a jihadismului, mintea statului islamic. Nu mai sunt alte obiective. Am ajuns în sfârșit la porțile iadului”. [46]
Raportul “O amenințare persistentă: evoluția al-Qaeda și a altor jihadiști din Salafi” al companiei Rand Corporation în SUA, descrie influența lui Qutb asupra jihadiștilor din Salafi și, în același timp, enumeră mai mult de 40 de grupări jihadiste din Salafi. Ele sunt active pe aproape toate continentele. [47]
Prin observarea diferitelor organizații islamice extremiste existente s-a constatat că există o trăsătură comună pentru majoritatea covârșitoare a acestora. În ciuda lipsei unei viziuni unitare ele sunt predispuse la lupte ideologice interne, aceasta fiind forma agresiva a jihadului lui Qutb. Ei au moștenit, în esență, ideologia lui Qutb – o revoluție comunistă cu o formă diferită.
e. Cum a victimizat comunismul musulmanii de rând
Raportul privind Terorismul, din 2011, lansat de către Centrul Național de combatere a terorismului din SUA, indică faptul că “în cazurile în care afilierea religioasă a victimelor terorismului a putut fi determinată, musulmanii au suferit, în ultimii cinci ani, între 82% și 97% dintre decesele legate de terorism“. [48]
În anul 2016 Rapoartele de țară privind terorismul enumeră un număr total de 11.072 de atacuri teroriste care au provocat 25.621 decese în acel an. În plus, a fost cu mult mai probabil ca atacurile teroriste să aibă loc în țări și regiuni cu o majoritate musulmană: “Deși atacurile teroriste au avut loc în 104 țări în 2016, acestea au fost puternic concentrate din punct de vedere geografic. Cincizeci și cinci la sută dintre atacuri au avut loc în cinci țări (Irak, Afganistan, India, Pakistan și Filipine) și 75% din totalul deceselor cauzate de atacurile teroriste s-au concentrat în Irak, Afganistan, Siria și Pakistan”.[49]
În schimb, atacurile teroriste au cauzat mai puține decese în țările occidentale. Un studiu realizat de Institutul Cato, în septembrie 2016, intitulat “Terorismul și imigrația: o analiză a riscurilor“ arată că teroriștii născuți în străinătate, care au intrat în Statele Unite fie ca imigranți sau turiști, au fost responsabili pentru 3.024 dintre cele 3.432 de crime comise de teroriști pe teritoriul american între 1975 și sfârșitul anului 2015. Acest număr include 2.983 de persoane ucise în atacurile din 11 septembrie. [50] O medie de 74 de americani sunt uciși anual în atacuri teroriste.
În ciuda faptului că grupurile fundamentaliste operează în numele islamului, cea mai mare victimă a lor este societatea musulmană. Acest lucru se datorează faptului că, dincolo de scuzele superficiale, motivația reală a terorismului este dorința de a ucide și de a distruge.
4. Sprijinul Partidului Comunist Chinez pentru terorism
Partidul Comunist Chinez (PCC) sprijină de mult timp activitățile teroriste, printre acestea numărându-se și cele ale fostului lider terorist palestinian Yasser Arafat. Ca pionier în deturnarea avioanelor comerciale, Arafat a vizat forțele armate ale Statelor Unite și a devenit o sursă de inspirație pentru Osama bin Laden.
a. Sprijinul PCC pentru activitățile teroriste ale lui Yasser Arafat
Arafat a demarat, în 1959, Mișcarea Națională pentru Eliberarea Palestinei (Fatah) și a înființat statul Palestina în noiembrie 1988. Până la moartea sa, în 2004, a fost liderul mai multor organizații militare palestiniene. Arafat a fost, probabil, persoana preferată a PCC-ului, în Orientul Mijlociu. El a vizitat China de 14 ori și a întâlnit aproape toți liderii comuniști chinezi, inclusiv pe Mao Zedong, Zhou Enlai, Deng Xiaoping și Jiang Zemin.
În 1964, Arafat a creat al-‘Asifah (“The Storm“ sau Furtuna n.t.), aripă militară a Fatah și, imediat după aceea, a plecat la Beijing pentru a se întâlni cu premierul chinez Zhou Enlai. Zhou i-a reamintit să acorde atenție strategiei sale și să nu folosească sloganuri contraproductive, precum cele care cereau distrugerea completă a Israelului. [51]
Pe lângă furnizarea de arme și sprijin financiar, Beijingul a ghidat în mod frecvent Palestina în privința modului în care poate începe un conflict cu Statele Unite și Israel în timp ce își extinde influența pe scena internațională. PCC a invitat, de asemenea, palestinienii să urmeze cursuri de formare în China. În ianuarie 1965, Arafat a declarat război Israelului, în nordul Palestinei, folosind organizațiile sale de gherilă. În mai 1965, Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP) a înființat un birou la Beijing. Într-o mișcare fără precedent, China a acordat tratament diplomatic biroului OEP și a sprijinit în mod deschis OEP la mai multe evenimente internaționale.
În noiembrie 1988, la cea de-a 19-a sesiune a Consiliului Național Palestinian s-a anunțat independența statului palestinian. Beijingul l-a recunoscut imediat și a stabilit relații diplomatice pe 20 noiembrie.
Arafat și secretarul general al PCC de la acel moment, Jiang Zemin, s-au întâlnit în 2000 și 2001, perioadă în care au izbucnit conflicte sângeroase între Palestina și Israel. Israelul l-a condamnat în mod repetat pe Arafat pentru rolul său în conflicte. Cu sprijinul PCC, Arafat a reușit să se lupte cu Statele Unite și Israelul, deteriorând tot mai mult stabilitatea Orientului Mijlociu.
OEP și Fatah au fost implicați în diferite activități teroriste militare, atât deschise cât și clandestine. Ei au susținut că revoluția violentă era singura modalitate de a elibera țara, o ideologie care urmează aceeași doctrină ca cea a mișcărilor comuniste. Arafat era foarte aproape de alte țări comuniste. El a fost membru al Internaționalei Socialiste, iar Fatah a fost un observator al Partidului Socialiștilor Europeni (PSE). [53]
Statele Unite și Israelul l-au considerat pe Arafat ca fiind omul din spatele multor atacuri teroriste în Orientul Mijlociu. Casa Albă a identificat Fatah și OEP ca organizații teroriste și a închis Biroul de Informații din Palestina, în 1987. [53]
În 1970, Fatah a planificat și a pus în aplicare asasinarea nereușită a regelui Iordaniei, Hussein bin Talal. [54] În luna septembrie a aceluiași an, Fatah a deturnat trei aeronave comerciale ale Marii Britanii, Germaniei și Elveției transmițând aceasta, în direct, la televiziune. Teroriștii au susținut că deturnarea unui avion a avut un efect mai mare decât uciderea a sute de israelieni în luptă. [55]
În 1972, grupul terorist “Black September“, o facțiune militantă a Fatah, a comis un atac terorist împotriva sportivilor israelieni aflați la Jocurile Olimpice de la Munchen. Persoana care a planificat și a executat acest masacru a fost Ali Hassan Salameh, șeful securității lui Arafat și directorul de informații al Fatah. În plus față de cei 11 israelieni uciși, în atac a murit și un polițist din Germania de Vest.[56] Arafat a fost unul dintre primii militanți care a vizat civili nevinovați în operațiunile sale.
b. Legăturile PCC cu Al-Qaeda
PCC a avut interacțiuni ample cu Al-Qaeda, începând cu colaborarea clandestină cu talibanii, care i-au oferit protecție lui Osama bin Laden. În 1980, în afară de trimiterea a aproximativ trei sute de consilieri militari mujahedinilor din Afganistan, PCC a înființat, de asemenea, tabere de antrenament militar în orașele Kashgar și Hotan din regiunea autonomă Xinjiang a Chinei pentru a-i instrui în utilizarea armelor, strategie militară, propagandă și spionaj, printre alte competențe.
Xinjiang a devenit baza de formare a mujahedinilor afgani pentru lupta împotriva Uniunii Sovietice. Până când Uniunea Sovietică s-a retras din Afganistan, armata chineză a instruit cel puțin câteva mii de jihadiști furnizându-le mitraliere, lansatoare de rachete și rachete de suprafață, în valoare de două până la patru miliarde de dolari SUA. [57]
PCC a menținut legături strânse cu grupurile talibane și Al-Qaeda, după ce talibanii au preluat puterea din Afganistan, precum și în perioada în care talibanii l-au protejat pe bin Laden. În ciuda faptului că Al-Qaeda a efectuat atacuri teroriste împotriva ambasadei SUA și a marinei americane și că talibanii au refuzat să-l predea pe bin Laden Organizației Natiunilor Unite, PCC s-a opus mereu sancțiunilor ONU împotriva facțiunii talibane. În 1998, Statele Unite au atacat bazele al-Qaeda cu rachete de croazieră. Regimul chinez a dat Al-Qaedei 10 milioane de dolari americani având ca scop cumpărarea de rachete americane neexplodate pentru a-și îmbunătăți propria tehnologie. [58]
În același timp, PCC a continuat să furnizeze tehnologii militare sensibile statelor care sponsorizează terorismul. [59] La sfârșitul anului 2000, Consiliul de Securitate ONU a propus sancțiuni împotriva talibanilor pentru a-i forța să închidă taberele de antrenament teroriste ale lui bin Laden situate pe teritoriul său, dar China s-a abținut de la vot. După aceea, PCC și-a continuat negocierile secrete cu talibanii și a ajuns la un acord prin care Huawei Technologies îi ajuta pe talibani să stabilească un sistem extins de comunicații militare pe întreg teritoriul Afganistanului.[60] În ziua atacurilor din 11 septembrie, oficialii chinezi și talibani au semnat un contract de extindere a cooperării economice și științifice. [61]
Ceea ce este mai surprinzător este faptul că, după atacurile din 11 septembrie, doi ofițeri chinezi au fost aclamați ca eroi naționali pentru scrierea cărții “Războiul fără restricții”, publicată în 1999. În carte, ei sugerau că, în cazul în care World Trade Center din New York ar fi fost atacat, aceasta ar reprezenta o dilemă complicată pentru Statele Unite. Autorii au numit, de asemenea, Al-Qaeda ca fiind o organizație cu capacitatea de a efectua o astfel de operațiune. [62] Este suficient să spunem că conceputul regimului chinez de “război fără restricții”, a oferit un ghid teoretic pentru viitoarele operațiuni ale lui bin Laden.
Atunci când Consiliul de Securitate al ONU a impus sancțiuni regimului taliban după 11 septembrie, China nu numai că s-a abținut de la vot, ci a trimis personal militar pentru a sprijini talibanii, imediat după ce armata americană și-a început atacurile aeriene în Afganistan. De asemenea, după 11 septembrie, agențiile de informații americane au aflat că ZTE și Huawei, cele două companii de tehnologie militară din China, au ajutat soldații talibani să creeze o rețea telefonică în Kabul, capitala Afganistanului. [63]
În 2004, a fost dezvăluit faptul că agențiile de informații din China au folosit companii fantomă pentru a-l ajuta pe bin Laden să strângă fonduri și să spale bani pe piețele financiare din întreaga lume. [64]
Odată cu căderea Zidului Berlinului, aripa comunistă s-a confruntat cu un colaps total. Moștenind modelul ideologic al Uniunii Sovietice, PCC a trebuit să facă față singur presiunii extraordinare a lumii libere. S-a întâmplat ca atacurile din 11 septembrie să aibă loc după ce Statele Unite și lumea liberă au început să-și concentreze atenția asupra condamnării tiraniei comuniste. Prioritățile s-au schimbat drastic, iar lumea liberă a trebuit să-și amâne planul de combatere a comunismului și au început războiului împotriva terorismului. Acest lucru a oferit ajutor temporar PCC și a permis comunismului să se extindă din nou.
În timp ce lumea occidentală s-a aflat în război în Orientul Mijlociu, a avut loc un transfer tăcut al bogăției pe scară largă între China și Statele Unite. Comunismul a reușit să construiască o altă superputere.
Haosul provocat de terorism a făcut ca lumea liberă să-și îndepărteze atenția de la amenințarea comunistă, întârziind conflictul principal dintre bine și rău care se desfășoară în lumea noastră.
5. Alianța ascunsă dintre terorism și stânga radicală occidentală
Un muzician german contemporan a spus: “Aceasta este cea mai bună lucrare de artă din întregul univers”. Nu vorbea despre Simfonia a IX-a a lui Beethoven, ci despre atacurile teroriste din 11 septembrie. [65]
După 11 septembrie, intelectualii radicali de stânga din Occident au aplaudat atacurile și i-au apărat pe infractori. Un scriitor american a lăudat teroriștii pentru distrugerea “Turnului Babel“ (adică World Trade Center) ca simbol al nelegiuirii SUA. Un dramaturg italian și laureat al Premiului Nobel pentru Literatura a declarat: “Economiile în care speculatorii [Wall Street] au manipulat sărăcia și au ucis zeci de milioane de oameni în fiecare an. Ce contează dacă 20.000 de oameni mor în New York?”.[66] Un profesor de la Universitatea din Colorado-Boulder i-a caracterizat pe cei care lucrează în World Trade Center ca “micii Eichmanni”, referindu-se la unul dintre arhitecții Holocaustului nazist. [67]
În speranța de a împiedica Statele Unite să efectueze intervenții militare în Afganistan și Irak, mai multe forțe radicale de stânga au lansat o mișcare de protest anti-război pe scară largă. Lingvistul de stânga și gânditorul radical, Noam Chomsky, a declarat într-un discurs la Institutul de Tehnologie din Massachusetts că „Statele Unite sunt cea mai mare țară teroristă” și că Washingtonul intenționează să lanseze un “genocid tăcut” în Afganistan. [68]
Stângiștii au organizat “privegheri de pace” și discuții în întreaga țară. În timp ce operațiunile americane împotriva teroriștilor din Afganistan erau în plină desfășurare, Chomsky a călătorit timp de două săptămâni în subcontinentul indian, unde a răspândit zvonuri către milioane de musulmani și hinduși. El a acuzat Statele Unite că intenționează să ucidă prin înfometare trei sau patru milioane de afgani.
Un profesor de la Universitatea Columbia a spus că speră că armata americană va suferi un milion de Mogadishu. [69] Bătălia din Mogadishu, capitala Somaliei, din 1993, se referă la ambuscada în care au fost atrase forțele speciale americane, de către militarii loiali președintelui auto-proclamat Mohamed Farrah Aidid și în care au fost uciși 18 soldați americani.
Mișcarea antirăzboi, inițiată de stânga radicală, a vizat obstrucționarea Statelor Unite în lupta sa împotriva terorismului.
În februarie 2003, cu o lună înainte ca Statele Unite să atace Irakul, Osama bin Laden a publicat o înregistrare audio prin Al Jazeera, chemând oamenii să lupte împotriva armatei americane pe străzi. El a declarat deschis: “Interesele musulmanilor și interesele socialiștilor coincid în războiul împotriva cruciaților”. [70]
Organizația ANSWER (Acționați acum pentru a opri războiul și a pune capăt rasismului) este o organizație antirăzboi cu expunere proeminentă în mass-media. Aceasta este compusă, în mare parte, din socialiști, comuniști și progresiști de stânga. Mulți dintre fondatorii săi au legături cu Centrul Internațional de Acțiune și cu Partidul Muncitoresc, o organizație radicală comunistă. În acest sens, ANSWER este, de fapt, o forță de avangardă similară comunismului stalinist. De asemenea, la mișcarea antirăzboi participă și organizația Nu în Numele Nostru, o organizație de fațadă a Partidului Comunist Revoluționar, un partid marxist-leninist legat de regimul comunist chinez. [71]
Pe lângă spălarea activă a imaginii teroriștilor și organizarea mișcărilor antirăzboi, stângiștii din comunitatea legiuitorilor au făcut tot ce este posibil pentru a se opune Legii Actului Patriotic aprobată de Congresul american la scurt timp după incidentele din 11 septembrie pentru a consolida abilitățile de combatere a terorismului din SUA. Înainte de intrarea în vigoare a legii, FBI a așteptat șapte ani să-l aresteze pe Sami Al-Arian, profesor la Universitatea din Florida de Sud, care a oferit sprijin financiar teroriștilor. Dacă ar fi existat o lege ca Legea Actului Patriotic, arestarea din timp a lui Arian ar fi putut împiedica atacurile din 11 septembrie. [72]
Șeicul nevăzător Omar Abdel-Rahman, care a planificat atacul cu bombă asupra World Trade Center din 1993, a fost condamnat la închisoare pe viață în 1995. Avocata sa, Lynne Stewart, l-a vizitat în închisoare și a transmis un mesaj din partea lui Abdel-Rahman către adepții săi din Orientul Mijlociu, spunându-le să își continue activitățile teroriste. Stewart a fost condamnată pentru aceste acțiuni, în 2005. În mod surprinzător, după verdict, a devenit un idol politic pentru stânga și a fost invitată în mod repetat să predea în universități, școli de drept și în alte părți. [73]
Un studiu realizat în 2004 de către savantul american David Horowitz, intitulat “Alianța necredincioasă: Islamul radical și stânga americană” dezvăluie legătura nefastă dintre fundamentaliștii islamici și stângiștii radicali. Potrivit analizei sale, stânga radicală din întreaga lume a servit la acoperirea jihadurilor islamice. [74]
Sprijinirea teroriștilor împotriva statelor democratice occidentale face parte din lungul marș al stângii pentru a distruge societatea occidentală din interior. Ei sunt dispuși să utilizeze orice metodă care îi ajută să atingă acest obiectiv. Deși aparent ideologia stângii nu are nicio relație cu fundamentalismul islamic, obiectivele lor coincid atunci când este vorba de formarea unei alianțe împotriva lumii occidentale și să devină un instrument puternic pentru comunism.
Concluzie
De la Comuna din Paris și instituționalizarea violenței lui Lenin, și până la persecuțiile de stat ale PCC, comunismul a folosit, întotdeauna, terorismul pentru a-și atinge scopurile. De asemenea, comunismul a manipulat o varietate de grupuri și indivizi dincolo de teritoriul controlat de regimurile comuniste, pentru a efectua acte teroriste, a semăna haos în lume și a generat o perdea de fum pentru distrugerea dușmanilor săi. Progresele în domeniul științei și al tehnologiei au făcut ca teroriștii să dispună de mai multe instrumente pentru a pune în pericol victimele nevinovate.
Teroriștii folosesc violența pentru a aduce tulburări în societate și folosesc teama pentru a controla oamenii. Ei încalcă valorile morale ale întregii omeniri pentru a-și atinge obiectivele. Ideile lor centrale dezvăluie rădăcinile comuniste, întrucât ideologia comunistă oferă un cadru teoretic pentru valorile lor malefice.
Principalele victime ale fundamentalismului islamic sunt popoarele țărilor natale ale teroriștilor. În timp ce presa se concentrează asupra atacurilor teroriste vizând societatea occidentală, marea majoritate a celor uciși sunt musulmani. În mod similar, cele peste 100 de milioane de decese cauzate de comunism erau, aproape toate, persoane care trăiau sub regimuri comuniste.
Terorismul este inseparabil de comunism, care este, în sine, cea mai mare cauză a terorismului din întreaga lume. Până când aceste rădăcini toxice nu vor fi eradicate, omenirea nu se va bucura de o singură zi de pace. Oamenii se pot proteja împotriva acestei amenințări numai prin recunoașterea rolului comunismului în activitățile teroriste care afectează lumea noastră și sprijinind valorile morale tradiționale și credința.
Referințe
[1] Brian Whitaker, “Definiția terorismului“, The Guardian, 7 mai 2001, https://www.theguardian.com/world/2001/may/07/terrorism
[2] “Lenin și utilizarea terorii“, Fondul viitorului mondial, accesat la 17 noiembrie 2018, http://www.worldfuturefund.org/wffmaster/Reading/Quotes/leninkeyquotes.htm
[3] Karl Kautsky, “Terorism și comunism: o contribuție la istoria naturală a Revoluției (1919)“, accesat 17 noiembrie 2018, https://www.marxists.org/archive/kautsky/1919/terrcomm/index.htm
[4] Carey Goldberg “Sâmbăta roșie” nu este o sărbătoare pentru Lenin“, Associated Press 21 aprilie 1990
[5] Brian Crozier, “Răsăritul și căderea Imperiului Sovietic” (Rocklin, CA: Prima Lifestyles, 2000).
[6] Stanislav Lunev, “Prin ochii inamicului: Autobiografia lui Stanislav Lunev” (Washington, DC: Regnery Publishing, Inc., 1998), 80.
[7] “Amprentele teroriste ale KGB“, The Washington Post, 23 septembrie, 1981, https://www.washingtonpost.com/archive/politics/1981/09/23/the-kgbs-terrorist-footprints/16f129fd-40d7-4222-975c-6e39044768bf/?utm_term=.0f15a9d808da
[8] Ion Mihai Pacepa, “Amprentele rusești“, National Review, 24 august 2006, https://www.nationalreview.com/2006/08/russian-footprints-ion-mihai-pacepa/
[9] Ion Mihai Pacepa și Ronald Rychlak, “Dezinformarea: Fostul spion șef dezvăluie strategii secrete pentru subminarea libertății, atacarea religiei și promovarea terorismului” (Washington, DC: Books WND, 2013), capitolul 33.
[10] “Eșantion al opiniei publice chineze după atacurile teroriste din 11 septembrie“, Studii moderne din China (“當代 中國 研究”] (2001, ediția a patra) http://www.modernchinastudies.org/us/issues/past-issues/75-mcs-2001-issue-4/596-911.html [În chineză]
[11] Paul Berman, “Filosoful terorii islamice“, revista New York Times 23 martie 2003, https://www.nytimes.com/2003/03/23/magazine/the-philosopher-of-islamic -terror.html
[12] Raymond Ibrahim, “Ayman Zawahiri și Egipt: O călătorie prin timp”, Proiectul de investigație asupra terorismului: un raport special, 30 noiembrie 2012, https://www.investigativeproject.org/3831/ayman-zawahiri-and-egypt-a-trip-through-time
[13] Dale C. Eikmeier, “Qutbism: O Ideologie islamico-fascistă”, Centrul de Apărare – informații tehnice, martie 2007, http://www.dtic.mil/docs/citations/ADA485995
[14] Hassan Hassan, “Sectarismul statului islamic: Rădăcinile ideologice și contextul politic” (Washington: Carnegie Endowment for Peace International, iunie 2016), 26, https://carnegieendowment.org/files/CP_253_Hassan_Islamic_State.pdf
[15] Andrew McGregor, “Profetul egiptean Al-Qaeda: Sayyid Qutb și războiul împotriva Jahiliya”, Monitorizarea terorismului 1, nr. 3, 4 mai 2005, https://jamestown.org/program/al-qaedas-egyptian-prophet-sayyid-qutb-and-the-war-on-jahiliya/
[16] Robert R. Reilly, “Rădăcinile ideologiei islamiste” (Londra: Centrul de cercetare al economiilor post-comuniste, februarie 2006), 4, http://crce.org.uk/briefings/islamistroots.pdf
[17] Berman, “Filosoful terorii islamice“.
[18] McGregor, McGregor, “Profetul egiptean al Al-Qaeda“, https://jamestown.org/program/al-qaedas-egyptian-prophet-sayyid-qutb-and-the-war-on-jahiliya/
[19] AE Stahl, “Ofensiva Jihad în Ideologia lui Sayyid Qutb”, Institutul Internațional pentru lupta împotriva terorismului, 24 martie 2011, https://www.ict.org.il/Article/1097/Offensive-Jihad-in -Sayyid-qutbs-Ideology # gsc.tab = 0
[20] McGregor, “Profetul egiptean al Al-Qaeda”
[21] Stahl, “‘Jihadul ofensiv’ în ideologia lui Sayyid Qutb. ”
[22] McGregor, “Profetul egiptean al Al-Qaeda“.
[23] Roxanne L. Euben, “Cartarea modernităților, Islamul și Occidentul în Traversarea frontierelor: spre o teorie politică comparată”, ed. Fred Reinhard Dallmayr (Lanham, MD: Lexington Books, 2013), 20.
[24] Vladimir Lenin, “Ce trebuie făcut?” trad. Joe Fineberg și George Hanna, accesat pe 17 noiembrie 2018, https://www.marxists.org/archive/lenin/works/1901/witbd/
[25] Glenn E. Robinson, “Strategia de informare a Jihadului: surse, oportunități și vulnerabilități“, în “Strategia de informare și război: Un ghid pentru teorie și practică”, ed. John Arquilla și Douglas A. Borer (Londra: Routledge, 2007), 92.
[26] Ibid.
[27] Ibid.
[28] McGregor, “Profetul egiptean al Al-Qaeda“.
[29]”Împingerea dubiilor leniniste ale lui Qutbi: Shaykh Ibn Jibreen spunând lui Sayyid Qutb că islamul este un amestec de comunism și creștinism“, 2 ianuarie 2010, http://www.themadkhalis.com/md/articles/bguiq-shaykh-ibn-jibreen-making-takfir-upon-the-saying-of-sayyid-qutb-that-islam-is-a-mixture-of-communism-and-christianity.cfm
[30] Damon Linker, “Rădăcinile marxiste islamice extremism” The Week, 25 martie 2016, http://theweek.com/articles/614207/marxist-roots-islamic-extremism
[31] Chuck Morse, “Islamo-comunism: legătura comunistă cu terorismul islamic” (City Metro Enterprises, 2013), Introducere.
[32] Antero Leitzinger, “Rădăcinile terorismului islamic“, Politicianul eurasian, nr. 5 (aprilie-septembrie 2002), http://users.jyu.fi/~aphamala/pe/issue5/roots.htm.
[33] Lawrence Wright, “Deslușirea Turnului: Al-Qaeda și drumul către 9/11 “(New York: Knopf Publishing Group, 2006), 21.
[34] Dawn Perlmutter, “Investigarea terorismului religios și a crimelor rituale” (New York: CRC Press, 2004), 104.
[35] “Raportul Comisiei din 9/11″, Comisia Națională privind atacurile teroriste din Statele Unite, 55, https://www.9-11commission.gov/report/911Report.pdf
[36] Michael Scheuer, “Prin ochii rudelor noastre: Osama bin Laden, Islamul radical și viitorul Americii”, ediția a 2-a. (Washington: Edituri Potomac, 2006), 114.
[37] Lawrence Wright, “Deslușirea Turnului: Al-Qaeda și Drumul spre 9/11″ (New York: Knopf Publishing Group, 2006), 36.
[38] Lawrence Wright, “Omul din spatele lui Bin Laden: Cum un doctor egiptean a devenit un maestru al terorii“, New Yorker, 16 septembrie 2002, https://www.newyorker.com/magazine/2002/09/16/the-man-behind-bin-laden
[39] Lawrence Wright, “Anii terorismului: De la Al-Qaeda la statul islamic” (New York: Books Vintage, 2016), 17.
[40] Wright, “Deslușirea Turnului”, 36
[41] Glenn E. Robinson, “Cele patru valuri ale Jihadului global, 1979-2017“, Politica Orientului Mijlociu 24, Nr. 3 (toamna 2017), 70, https://www.researchgate.net/publication/319160351_The_Four_Waves_of_Global_Jihad_1979-2017
[42] Robinson, “Strategia de informare a Jihadului”, 88.
[43] Robinson, “Cele patru valuri ale Jihadului global“, 85.
[44] Anthony Bubalo și Greg Fealy, “Între Global și Local: Islamism, Orientul Mijlociu și Indonezia”,”Proiectul Brookings privind politica SUA spre lumea islamică, No. 9 (octombrie 2005), 7, https://www.brookings.edu/wp-content/uploads/2016/06/20051101bubalo_fealy.pdf
[45] Manne, “Sayyid Qutb: P[rintele jihadismului Salafi, Precursorul statului islamic“, ABC, 7 noiembrie 2016
[46] Iosua Sinai, “Extinderea rădăcinilor“, De ce și cum “terorism”, revizuirea Minții statului islamic: ISIS și ideologia califatului, de Robert Manne, The Washington Times, 31 octombrie 2017, https://www.washingtontimes.com/news/2017/oct/31/book-review-the-mind-of-the-islamic-state-by-rober/
[47] Seth G. Jones, “O amenințare persistentă: Evoluția al-Qa’ida și a altor jihadiști din Salafi” (Rand Corp, 2014), 64-65, https://www.rand.org/content/dam/rand/pubs/research_reports/RR600/RR637/RAND_RR637.pdf
[48] Raportul din 2011 privind terorismul, Centrul Național de Combatere a Terorismului, 14, https://fas.org/irp/threat/nctc2011.pdf
[49] Rapoartele de țară privind terorismul 2016, Biroul de contraterorism și combaterea extremismului violent, https://www.state.gov/j/ct/rls/crt/2016/272241.htm
[50] Alex Nowrasteh, “Terorism și imigrare: o analiză a riscurilor”, Institutul Cato, 13 septembrie 2016, https://object.cato.org/sites/cato.org/files/pubs/pdf/pa798_1_1.pdf.
[51] Shi Yanchun, [時延春] “Zhou Enlai și Orientul Mijlociu“, [<周恩來與中東>] Istoria Partidului în Revista [ “黨史縱橫”] (2006 Prima problema), 7-8. http://waas.cssn.cn/webpic/web/waas/upload/2011/06/d20110602193952375.pdf [În chineză]
[52] Partidul Socialiștilor Europeni, accesat 17 noiembrie 2018, https://www.google.com/url?q=https://web.archive.org/web/20130503194245/http:/www.pes.eu / in / despre / pes-membri pes / partidele & sa = D & ust = 1542506434796000 & usg = AFQjCNHwfLae215sWQn58IVwbGPeL_N0jg
[53] “Biroul de informații privind închiderea oficiilor americane din Palestina”, declarația departamentului, 15 septembrie 1987, Transcript,” Buletinul de stat al SUA, noiembrie 1987, https://web.archive.org/web/20090808192756/http:/findarticles.com/p/articles/mi_m1079/is_n2128_v87/ai_6198831/
[54] L. Stanton Andrea, Edward Ramsamy, Carolyn M. Elliott, Peter J. Seybolt, ed. “Sociologie culturală din Orientul Mijlociu, Asia și Africa: O enciclopedie”, Vol 1 (Los Angeles: SAGE, 2012), 274.
[55] Stefan Aubrey, “Noua dimensiune a terorismului internațional” (Zürich: vdf Hochschulverlag AG an der ETH, 2004);
[56] Ibid., 34-36.
[57] S. Frederick Starr, “Xinjiang: Frontiera musulmană a Chinei”, prima ediție. (Londra: Routledge, 2004), 149.
[58] John Hooper, “Afirmații despre China că a plătit lui Ben Laden să găsească rachete de croazieră“, The Guardian, 20 octombrie 2001, https://www.theguardian.com/world/2001/oct/20/china.afghanistan
[59] Ted Galen Carpenter, “Sponsori teroriști: Arabia Saudită, Pakistan, China,” Cato Institute, 16 noiembrie 2001, https://www.cato.org/publications/commentary/terrorist-sponsors-saudi-arabia- pakistan-China
[60] “Rolul Chinei în ‘războiul sfânt’ al lui Osama bin Laden asupra Americii“, Institutul de Cercetare a Populației, 3, No. 23 (19 septembrie 2001), https://www.pop.org/chinas-role-in-osama-bin-ladens-holy-war-on-america/.
[61] Yitzhak Shichor, “Marele Zid al Oțelului: Strategia militară și strategia din Xinjiang“, în Xinjiang: Frontiera musulmană a Chinei, ed. S. Frederick Starr (Londra: Routledge, 2004), 158.
[62] Qiao Liang și Wang Xiangsui, Chao Xian Zhan ( “Războiul fără restricții”) (Beijing: Zhongguo shehui chubanshe, 2005), capitolele 2 și 5. [În chineză]
[63] “Firmele chineze care ajută să pună sistemul de telefonie în Kabul“, Washington Times, 28 septembrie 2001, https://www.washingtontimes.com/news/2001/sep/28/20010928-025638-7645r/
[64] DJ McGuire, “Cum China Comunistă susține teroriștii anti-americani“, Asociația pentru Cercetare Asiatică, 15 septembrie 2005, http://www.asianresearch.org/articles/2733.html
[65] Jamie Glazov, “Uniți în Ură: Romanța stângii cu tirania și teroarea” (Los Angeles: WND Books, 2009), capitolul 14.
[66] Ibid.
[67] “Profilul lui Ward Churchill“, Discover the Networks, accesat la 17 noiembrie 2018, http://www.discoverthenetworks.org/individualProfile.asp?indid=1835
[68] Glazov, “Uniți în Ură”, capitolul 14.
[69] “Profilul lui Nicholas De Genova”, Discover the Networks, accesat la 17 noiembrie 2018, https://www.discoverthenetworks.org/individuals/nicholas-de-genova/
[70] Glazov, “Uniți în Ură”, capitolul 14.
[71] Ibid.
[72] Ibid.
[73] “Profilul lui Lynne Stewart”, Discover the Networks, accesat la 17 noiembrie 2018, http://www.discoverthenetworks.org/individualProfile.asp?indid=861
[74] David Horowitz, “Alianța necredincioasă: Islamul radical și stânga americană” (Washington DC: Regnery Publishing, Inc., 2004), 37.