Capitolul 14: Cultura populară, o indulgență decadentă

Cuprins

Introducere

1. Cultura Partidului Comunist

2. Comunismul subminează cultura de masă a Occidentului

3. Cultura pop și haosul social
a. Hip hop și rock-and-roll
b. Dependența de droguri
c. Pornografia
d. Jocuri video
e. Cultura violenței
f. Modă decadentă

Concluzie

Referințe

*****

Introducere

Creatorul a făcut omenirea și, de-a lungul istoriei, a stabilit o cultură tradițională pentru ca umanitatea să trăiască pe baza ei. Deși națiunile lumii au culturi diferite, baza lor este surprinzător de similară. Toate grupurile etnice din Orient și Occident acordă importanță virtuților precum: onestitate, bunătate, generozitate, justiție, moderație, smerenie, curaj, altruism, și a altor virtuți pe care fiecare națiune le-a omagiat și le-a transmis urmașilor săi prin lucrările sale clasice. Aceste virtuți au în comun omagierea Creatorului și loialitatea față de poruncile Lui, căci El a lăsat moștenire cultura și codul de conduită pe care umanitatea trebuie să le aibă și să le personifice. Aceasta este originea valorilor universale.

Părinții fondatori ai Statelor Unite au acordat o mare importanță moralității și etichetei. În primii săi ani, președintele Washington a copiat personal 110 reguli de politețe și de comportament decent în companie și conversație [1]. Deși unele probleme specifice se pot schimba în timp, există multe care sunt universale: să vorbim cu reverență despre divinitate și aspectele conexe; să menținem moralitatea, respectul pentru ceilalți, să fim modești, să tratăm oamenii în mod corespunzător, să acordăm atenție moralității publice, să nu rănim sentimentele și interesele altora, să ne comportăm decent în toate ocaziile, să ne îmbrăcăm cu grijă și să exemplificăm bunul gust, să ne abținem de la folosirea unui limbaj răzbunător, de vorbitul altora de rău pe la spate, să învățăm de la cei înțelepți și buni, să avem o conștiință și așa mai departe. În mod similar, cele treisprezece virtuți ale lui Benjamin Franklin au fost cumpătarea, tăcerea, ordinea, dedicația, abstinența, sârguința, sinceritatea, justiția, moderația, curățenia, liniștea, castitatea și smerenia. Spiritul lui este în totalitate în conformitate cu regulile lui Washington. [2]

Înainte de anii 1950, standardele morale ale majorității oamenilor nu s-au abătut, în general, de la un standard comun respectabil. Atât oamenii din Orient cât și din Occident au păstrat multe dintre tradițiile și obiceiurile pe care oamenii ar trebui să le aibă. Chiar și în China, după 1949, deși comunismul a început să distrugă patrimoniul țării, să masacreze elitele și să corupă moralitatea în mod sistematic, publicul a păstrat multe virtuți tradiționale care predominau înainte ca Partidul să uzurpe puterea.

Odată cu expansiunea lagărului comunist, comuniștii și-au promovat din ce în ce mai mult planurile. Mai ales după anii 1960, oamenii din Orient precum și cei din Occident au înaintat din ce în ce mai mult pe calea corupției morale.

Revoluția Culturală a Partidului a început în 1966 odată cu campania de eradicare a celor Patru Vechi, și a durat un deceniu, concomitent cu ferocea mișcare de contracultură a Statelor Unite în anii ’60, precum și cu mișcările antitradiționale – promovate în principal de către tineri – care s-au răspândit în lume. Toate acestea au fost evenimente globale, în scopul distrugerii tradiției și a determinării umanității să se abată de la standardele morale pe care le-a menținut atât de mult timp.

Aceste mișcări politice și culturale au lăsat urme adânci în lumea de astăzi. Din acel moment, fundațiile culturale tradiționale ale societății chineze au fost complet distruse, iar moralitatea a intrat într-un declin rapid. În societatea occidentală, muzica rock, abuzul de droguri, eliberarea sexuală și promiscuitatea, homosexualitatea, cultura hippie și vidul spiritual au deteriorarat grav fundamentele tradiției occidentale.

După ce tinerii radicali ai contraculturii au ajuns să controleze pârghiile societății, ei și-au continuat mișcarea prin alte mijloace. Arta și literatura avangardistă, ideologiile moderne și conceptele deviante au fost unite. Cu ajutorul televiziunii, calculatoarelor, internetului, telefoanelor mobile și a diverselor mijloace de informare în masă, întreaga rasă umană s-a abătut rapid de la viața și cultura tradițională, și s-a îndreptat spre abisul deviației și al degradării.

Dacă privim lumea, mai ales în ultimele decenii, este șocant să contemplăm declinul moralității umane și corupția aproape a oricărui aspect al culturii populare și al vieții sociale. După ce Partidul Comunist Chinez (PCC) a distrus cultura tradițională profundă chineză prin mobilizări politice neîncetate, a creat un sistem malefic al culturii partidului. Generația tânără a crescut în această cultură a partidului și nu a știut nimic despre cultura tradițională inspirată de divinitate. Cu excepția unor segmente ale societății occidentale care se agață de tradiție și refuză să fie tentată și mituită, ar fi corect să spunem despre comunism că aproape a reușit să-și atingă scopul de a distruge cultura umană în întreaga lume.

1. Cultura Partidului Comunist

După “reforma și deschiderea” Partidului Comunist din anii ’80, comportamentul poporului chinez atunci când călătorea în străinătate a șocat cetățenii altor țări. La acel moment, mulți occidentali își păstraseră impresia despre poporul tradițional chinez ca fiind blând, curtenitor, modest, amabil, harnic și simplu. Cu toate acestea, după decenii de spălare a creierului și de transformare de către Partidul Comunist, poporul chinez s-a schimbat complet. Ei au devenit nepoliticoși și au început să vorbească tare. Ei nu stau la rând, nu sunt respectuoși și nu mai sunt liniștiți în public. Fumează în fața semnelor pentru nefumători. Se îmbrăcă într-un mod dezgustător, scuipă pe trotuar și lasă gunoi pe unde trec. Sunt gata să profite de ceilalți.

În ultimii ani, comportamentul unor turiști chinezi a șocat lumea. Se cațără pe relicvele culturale și produc dăune siturilor istorice, își lăsă copiii să urineze în public, nu trag apa după folosirea toaletei, se înghesuie să apuce ceva gratis, apucă și irosesc alimentele în cantine, ajung la dezacorduri pentru lucruri mici și crează probleme pe aeroporturi, cauzând întârzierea avioanelor.

Ce s-a întâmplat cu poporul chinez? Ce s-a întâmplat cu China?

Răspunsul este de fapt foarte simplu. Revoluția proletară condusă de PCC a catalogat pe cei care susțineau moralitatea, civilizația și obiceiurile tradiționale drept “clasele exploatatoare”. PCC a descris obiceiurile proletariatului ca fiind revoluționare și bune, a cerut intelectualilor chinezi să se tăvălească prin noroi și să facă bătături la mâini și a descris păduchii de pe corp drept “larve revoluționare”. Începând de la conducătorul partidului și până la cadrele comune de partid, toată lumea se mândrea cu faptul că înjura, pentru că asta arăta conștiința lor de clasă, angajamentul lor față de revoluție și apropierea de mase.

Astfel, Partidul forțează oamenii să abandoneze tot ceea ce este elegant și civilizat și să accepte în schimb stilul de viață dur al huliganilor proletari. O țară cu o istorie atât de lungă, renumită pentru bunele sale maniere, este astfel redusă la o stare de turbulență cu întreaga populație luptând pentru faimă și avere. Partidul a transformat China într-un lagăr de concentrare al vulgarității, într-o sală de expoziție pentru cultura comunistă.

Se poate spune că apariția culturii Partidului Comunist este o plăsmuire majoră care servește la coruperea umanității. Termenul “cultura partidului” se referă la modul de gândire, vorbire și comportament provocat de valorile Partidului Comunist. Ideologia călăuzitoare a culturii partidului este ateismul și materialismul și include conceptele comuniste pe care Partidul le insuflă celor aflați sub dominația sa, și include toate elementele culturale deviate, precum și cele mai grave aspecte ale vremurilor străvechi prezentate într-un ambalaj nou. De vreme ce PCC a uzurpat puterea, a folosit numeroase mijloace pentru a distruge cultura tradițională, a întemeia și consolida cultura partidului și a folosi în mod eficient cultura partidului pentru a transforma gândirea poporului chinez.

Sub controlul și infiltrarea culturii partidului, toate zonele vieții – inclusiv literatura, arta și educația – au degenerat. Cultura partidului manifestă caracteristicile ideologice ale Partidului Comunist: ateismul, filosofia luptei și refuzul de a crede că divinitatea este omniprezentă, și că există dreptate în lume [3]. Partidul, pe de altă parte, dorește să lupte cu Cerul, cu Pământul și cu omenirea. Incurajează un set de standarde perverse ale binelui și răului și distorsionează modul de gândire al oamenilor. Această îndoctrinare este susținută de violența de stat. Supușii partidului sunt influențați în mod imperceptibil de ceea ce văd și aud în mod constant, din ziua în care se nasc, deoarece partidul monopolizează toate resursele sociale. O mașină de propagandă care funcționează continuu forțează oamenii să citească operele liderilor comunisti, în timp ce elitele sunt cooptate să producă manuale, literatură, film, știri etc, care există pentru a insufla cultura partidului.

A fost nevoie doar de câteva decenii de comunism pentru a face poporul chinez să gândească precum partidul, să folosească limbajul partidului, să nu mai creadă în divinitate, să acționeze fără să țină cont de consecințe și să îndrăznească să facă orice. Aproape fiecare interacțiune interpersonală poate implica înșelăciune și nu există limite. Limbajul zombie al partidului și minciunile lui gata pregătite sunt copleșitoare.

Cu cincizeci de ani în urmă, în timpul Marii Revoluții Culturale, Gardienii Roșii au fost cufundați în cultura partidului. Acum sunt bătrâni și au transmis aceste obiceiuri vicioase generației tinere. Copiii și adolescenții care au crescut în cultura partidului au o viclenie și o maturitate care nu corespunde vârstei lor. Ei știu tot ce este rău de la o vârstă fragedă. Tânăra generație nu crede în Divin și este imorală și arogantă. Restricțiile sexuale și moralitatea s-au prăbușit. Când sunt provocați sau furioși, pot ataca agresiv. Astfel, ei contribuie la distrugerea moralității. Chinezii care și-au pierdut rădăcinile tradiționale au învățat cele mai rele lucruri din mișcarea de contracultură occidentală.

Cultura partidului a îndepărtat chinezii de astăzi de valorile universale. Mintea, gândurile și comportamentul poporului au trecut printr-o schimbare și deviere profundă. Ei se abat de la relațiile de familie normale, sociale, educaționale și de muncă normale, iar gândirea și comportamentul lor sunt adesea incompatibile cu cele ale oamenilor din societățile necomuniste, și greu de înțeles.

Astăzi, PCC vorbește despre restaurarea culturii tradiționale, dar ceea ce restabilește nu este cultura tradițională adevărată. Este pur și simplu o cultură de partid cu un aspect tradițional, dar care nu are cel mai important aspect al tradiției Chinei: credința în Divinitate. Sub îndrumarea acestei culturi a partidului, oamenii chiar folosesc divinitățile pentru a face bani. Templul Bunicii din județul Yi din provincia Hebei, este foarte popular și se spune că oamenii pot găsi acolo toate „divinitățile“, cărora vor să li se închine. Dacă cineva dorește să fie un oficial guvernamental, există o așa-zisă divinitate a oficialilor căruia să i se închine. În mod similar, există o “divinitate a bogăției” compusă din bancnote, o ”divinitate a studiului” și chiar o “divinitate a mașinilor” care ține un volan. Administratorul Templului Bunicii s-a lăudat: “Dacă o divinitate lipsește, doar creați una nouă”. [3]

China modernă se implică, de asemenea, într-o mișcare despre care se presupune că va reînvia tradiția, dar având în vedere corupția morală a prezentului, cât este de ușor să revină la tradiție? Deși multe lucrări literare și artistice recapitulează istorisiri antice, conținutul lor este întinat de ideile contemporane. Actorii poartă haine tradiționale, dar prezintă povestiri contemporane; în acest fel, cultura tradițională devine o fațadă, iar adevăratul ei înțeles devine și mai întunecat. De exemplu, dramele palatului din China imperială au devenit populare în ultimii ani, însă acestea gravitează în jurul invidiei și intrigiilor – o expunere a luptei și a urii inerente comunismului, mai degrabă decât o reflectare a realităților istorice.

Adaptarea arbitrară a “Călătoriei spre Vest” face chiar ca Sun Wukong (personajul principal – n.t.) să îmbrățișeze și să se îndrăgostească de demonii pe care el i-a învins în romanul clasic. Ceea ce este și mai înspăimântător este faptul că mulți – în special tinerii care nu cunosc nimic despre cultura chineză tradițională – privesc toate aceste lucruri ca pe ceva tradițional. Aceasta este consecința faptului că partidul a distrus adevărata cultură divină a Chinei, înlocuind și indoctrinând publicul cu propria sa cultură de partid timp de zeci de ani. Astfel, poporul chinez a ajuns să creadă că etosul luptei este tradițional și că arta, literatura și drama, impregnate de cultura de partid, dar îmbrăcate în haine tradiționale, sunt lucrurile reale.

Cultura partidului îi face pe oameni să nu creadă în Divinitate. Cea mai directă consecință este o criză a integrității: frauda, ​​produsele contrafăcute, alimentele toxice, și corupția, printre altele, au devenit un fenomen comun. Așa-numita cultură Shanzhai este un exemplu tipic al acestei crize de integritate. “Cultura Shanzhai” se referă la contrafacerea produselor sau mărcilor recunoscute și, în special, a celor străine. Ea reprezintă atât un furt cât și o înșelăciune. Termenul a devenit atât de bine cunoscut încât dicționarul englez-chinez Oxford l-a inclus ca neologism. [4]

Comportamentul Shanzhai în China nu se referă numai la falsificarea produselor, ci și a magazinelor. De mai multe ori au fost înregistrate în China magazine false Apple. [5] Magazinele sunt decorate cu atenție cu toate caracteristicile magazinelor autentice Apple: mese din sticlă, mese de afișaj din lemn, scări din oțel, postere iPad și alte produse Apple și pereți ce au afișate accesorii și logo-uri Apple. Personalul poartă tricouri tipice, albastru închis, cu sigla Apple și chiar par să creadă că lucrează într-un adevărat magazin Apple. Într-o atmosferă socială caracterizată de aceste absurdități, unii chinezi nu se dau înapoi de la nimic atunci când vine vorba de interesele lor și nu se tem nici de pedeapsa Cerului, nici a omului. Minciuna și falsificarea au devenit parte a culturii mainstream. Cei care refuză să facă parte din cultura produselor contrafacute sunt considerați ciudați.

Cultura partidului a ruinat de asemenea limba chineză. Aceasta include utilizarea cuvintelor și expresiilor hiperbolice. Există restaurante numite Paradis mai presus de Paradis, Împăratul deasupra tuturor împăraților, Regele Regilor și așa mai departe. Stilul literar a devenit pompos, iar în propaganda oficială, fraze precum “prima în lume”, “cea mai formidabilă din istorie”, “Statele Unite se tem”, “Japonia este îngrozită”, “Europa regretă” etc, au devenit comune. Știrile de pe WeChat, o rețea socială populară chineză și de pe mass-media de pe Internet, sunt pline de astfel de titluri. Acestea sunt câteva exemple tipice: “Puterea științifică și tehnologică a Chinei o depășește pe cea a Statelor Unite și este numărul unu în lume”,”China a câștigat din nou primul loc în lume, învingând stocurile din SUA și pe Apple”. O armă magică din China îi face pe americani să se teamă, lumea este uimită, Japonia este complet speriată. “China este numărul 1 al lumii într-un alt domeniu! Finalizarea unei mari schimbări istorice în doar treizeci de ani, uimește Statele Unite, Japonia și Coreea de Sud”. “Huawei a anunțat că a creat primul cip 5G din lume, care a șocat lumea!”.

Filmul de propagandă, “Incredibil, țara mea!” și seria specială de televiziune numită “Gradioasă, Țara mea!” sunt, de asemenea, pline de exagerări. Se pare că toată lumea se predă Chinei. Acestea transmit o atitudine care amintește de propaganda folosită în timpul Marelui Salt Înainte, când Partidul a declarat despre China că va „depăși Marea Britanie, va ajunge din urmă SUA și va produce 23.000 de kg la acru“.

Noul val de exagerare este manifestarea concretă a “comportamentului fals, exagerat și gol” (așa cum este cunoscut în China) a culturii partidului în epoca digitală. Cea mai importantă problemă rămâne însă integritatea. Reforma și deschiderea din anii ’80 și ’90 au adus schimbări în China sub forma celor mai grave aspecte ale culturii occidentale contemporane, precum eliberarea sexuală, abuzul de droguri, homosexualitatea, jocurile video etc. Spectacolele de divertisment de la televiziune au devenit vulgare. Întreaga societate a devenit un palat al plăcerii pentru indulgența dorințelor materiale și carnale.

Comunismul a transformat oamenii în ceva mai puțin decât oameni și a transformat China, o țară care a fost odată civilizată, magnifică și frumoasă, într-un loc necivilizat.

2. Comunismul subminează cultura de masă a Occidentului

Tările occidentale ale lumii libere sunt cunoscute pentru societățile civilizate, unde bărbații sunt binecrescuți și femeile sunt virtuoase și plin de har, și unde oamenii se tratează reciproc cu onestitate și prietenie. Comunismul a implementat mecanisme în țările vestice pentru a submina și sabota această civilizație. Deși nu poate folosi violența și totalitarismul pentru deteriorarea directă a civilizațiilor occidentale și a culturii lor de masă așa cum a făcut-o în China, acesta a provocat, la fel ca și în China, gânduri negative și comportamente rebele, în scopul de a submina tradiția și a distruge moralitatea publică și individuală.

După ce țările occidentale au ieșit victorioase din cel de-al Doilea Război Mondial, în timp ce oamenii erau fericiți, un grup lucra deja din greu în domeniile ideologiei și culturii. Reflectând asupra războiului și a noilor valuri de ideologie care au urmat, putem vedea că acestea au contribuit la o îndepărtare sistematică de tradițiile care au legat omul de divinitate.

În Statele Unite, generația Beat care a apărut după cel de-al Doilea Război Mondial, se referă la un grup de scriitori americani de după război, în anii 1950. Ei au fost progenitorii unei mișcări de artă și literatură al cărei scop a fost să submineze societatea. Deși au disprețuit, pe bună dreptate, o parte din ipocrizia corupției morale a societății la momentul respectiv, răspunsul lor a fost să respingă și să distrugă cu cinism moralitatea tradițională. Majoritatea membrilor Generației Beat erau nihiliști și cinici. Ei au promovat libertatea fără restricții; au acordat autoritate absolută ideilor lor personale despre lume; au respins virtuțile tradiționale; s-au scufundat în pseudo-misticism, droguri și crime; și au trăit o viață fără disciplină și plină de capricii.

Mulți membri ai Generației Beat erau într-adevăr profund influențați de ideologia comunistă și socialistă. De exemplu, Jack Kerouac, fondatorul mișcării, a scris “Nașterea unui socialist” înainte de a deveni faimos, o poveste despre revolta sa împotriva societății capitaliste [6]. Un alt reprezentant al mișcării, Allen Ginsberg, a devenit mai târziu comunist (vezi capitolul 11 ​​din această carte) și a susținut pedofilia. Lucrările sale resping convențiile tradiționale, sunt dezorganizate în mod deliberat și folosesc limbajul vulgar. Acest grup a constituit prima abatere majoră de la regulile și principiile tradiției și a reprezentat o formă emergentă a mișcării de contracultură ce avea să invadeze Occidentul în anii ’60.

Anii ’60 au fost martorii elaborării și extinderii a ceea ce a fost propus de Beats, cu subculturi precum hippie, punk, goth și altele. Aceste tendințe de contracultură au rezonat cu un public entuziast în zonele urbane ale Occidentului, ademenind generațiile tinere, una după alta, la violență, dependență de droguri, eliberare sexuală, îmbrăcăminte neconformistă, alienare culturală și în cele din urmă, la o înclinație spre întuneric și moarte.

În 1968, mișcarea a atins punctul culminant odată cu asasinarea lui Martin Luther King și a lui Robert Kennedy și cu intensificarea războiului din Vietnam. În primăvara anului 1968, aproximativ două mii de hipioți s-au adunat în parcul Golden Gate din San Francisco, timp de mai multe zile și nopți, exprimând-și împotrivirea față de societate prin comportamente ciudate, muzică rock, cântece, poezii, nuditate și consum de droguri.

În vara anului 1969, peste 40.000 de persoane s-au adunat în același mod în Woodstock, la periferia orașului New York. Ei au scandat sloganurile “iubirii”, “libertății” și “păcii”. Alături de rock-and-roll, sute de mii s-au dedat desfrâului și plăcerilor sălbatice, toate contribuind la târârea participanților și a societății în ​​vulgaritate, decadență și declin moral. Woodstock a fost un eveniment cultural semnificativ pentru anii ’60, iar în următoarele decenii, Parcul Central din New York, Golden Gate din San Francisco și Woodstock au devenit simboluri ale contraculturii americane.

În timp ce contracultura apărea în Statele Unite, milioane de oameni au creat turbulențe în Franța – un fenomen cunoscut acum sub numele de mișcarea “Mai ’68”. Evenimentele au început cu studenții tineri furioși, care s-au revoltat împotriva moralității și a culturii tradiționale. În acel moment școlile aveau o separare strictă între căminele de sex masculin și feminin și studenților le era interzis să meargă liber în căminele de sex opus. Eliminarea acestei prevederi precum și solicitarea dreptului la activitate sexuală în căminele studențești au devenit unele dintre principalele obiective ale protestelor inițiale. Răzvrătirea studenților a câștigat apoi sprijinul partidelor socialiste și comuniste din Franța. Astfel, tânăra generație, prin haos și rebeliune, a început să zdrobească principiile și contrângerile morale stabilite pentru omenire și transmise din cele mai vechi timpuri.

Există o zicală că la sfârșitul anilor ’60, au existat două centre pentru revoluție: unul era la Beijing, unde Revoluția Culturală era în plină desfășurare; celălalt era la Paris, unde evenimentele din luna mai au zguduit lumea. Mulți au numit mișcarea din Paris „Revoluția culturală a Occidentului“. La acea vreme, studenții chinezi au mărșăluit cu sloganuri și bannere în sprijinul studenților rebeli din Franța, în timp ce în îndepărtatul Paris, „Gărzile Roșii ale Occidentului“ purtau șepci militare verzi și uniforme cu banderole roșii în sprijinul maoiștilor din China. În marșurile lor, studenții au purtat portrete uriașe ale lui Mao Zedong, iar cei „trei M“ Marx, Mao Zedong și Marcuse au devenit pilonul lor ideologic. [7]

Japonia a început, de asemenea, propria sa mișcare de contracultură în anii ’60. Asociația Zengakusen (Asociația studenților din toată Japonia – ASTJ) formată și organizată de Partidul Comunist Japonez, a avut o influență enormă în rândul studenților de la acea vreme. La rândul lor, studenții erau controlați și organizați de Partidul Comunist, care i-a mobilizat ca reacție la activitățile Gărzilor Roșii din China. ASTJ a organizat mai multe demonstrații de contracultură în Japonia, împreună cu alte organizații studențești de stânga, precum Armata Roșie a Japoniei (Nihon Sekigun) și Consiliile Comune de Luptă ale campusurilor universitare și chiar au amenințat societatea japoneză cu violență. [8]

De asemenea haosul a erupt în unele țări din America Latină. De exemplu, sub influența Partidului Comunist Cubanez, mișcarea studențească din Plaza de las Tres Culturas în Mexic, a făcut o mobilizare de mici dimensiuni, iar alte grupuri de studenți au trimis telegrame studenților din Paris pentru a sprijini bufoneriile mișcării “Mai ’68”.

Mulți ar putea considera că șirul de acțiuni menționate mai sus au fost în mare parte coincidențe. Cu toate acestea, dintr-o perspectivă mai largă, întreaga mișcare de contracultură, atât în ​​Est, cât și în Vest, făcea parte din planurile comunismului de a submina moralitatea societății. Tradițiile și valorile morale lăsate omului de către divin au trecut prin mii de ani de istorie, dar sub impactul acestei mișcări comuniste mondiale au suferit pagube enorme. Mișcarea se concentrează asupra provocării nemulțumirii și a inflamării societății pentru a submina moralitatea și ideile tradiționale. Cultura chineză tradițională de 5.000 de ani a fost distrusă atunci când cele “Patru Vechi” au fost atacate în timpul Revoluției Culturale.

Muzica rock, dependența de droguri, eliberarea sexuală, avortul, îmbrăcămintea neconformistă și arta avangardistă care predomină în Occident se abat de la normele tradiționale și de la credința dreaptă. Mai mult, obiceiurile sexuale deviante, cum ar fi homosexualitatea și promiscuitatea, au devenit populare, provocând efecte negative de durată în întreaga societate occidentală. Gloria culturii divine a fost alungată din Occident, iar civilizația occidentală și-a pierdut strălucirea și splendoarea.

3. Cultura pop și haosul social

Odată ce cultura tradițională a fost perturbată și atacată, elementele negative ale ideologiei antitradiționale au început să se strecoare în societate și să semene haosul. Următoarea secțiune urmărește să dezvăluie haosul provocat de aceste distorsiuni culturale în societatea contemporană americană. Cu America ca lider de facto al culturii populare globale, denaturarea producțiilor culturale americane a avut un impact negativ imens asupra lumii. După cum am menționat mai devreme, unele țări tradițional conservatoare, ce au culturi tradiționale profunde, precum China și Japonia, au căzut și ele în mreaja culturii populare distorsionate a Statelor Unite și au început să o imite. Rezultatul a fost răspândirea în întreaga lume a comportamentului lasciv, nerestricționat și a unui etos rebel, antisocial și amoral plin de cinism, indulgență și decadență.

a. Hip-hop și rock-roll

Scopul muzicii tradiționale a fost acela de a civiliza omul, de a cultiva virtutea și de a ajuta oamenii să fie sănătoși atât mental, cât și fizic. Efectul său era de armonie socială și armonie între om și natură. Era promovată o muzică frumoasă care sărbătorea slava Creatorului, în timp ce muzica atonală, haotică și licențioasă era anatema. Dar astăzi, cultura populară este plină de producții muzicale corupte, iar hip-hop-ul și rock-roll-ul sunt exemple clare, pe care le vom descrie mai jos.

Hip-hop a apărut în New York în anii ’70. A început pe străzi și a influențat mai întâi comunitățile de negri, latini și jamaicani. Artiștii de hip-hop, sau rapperii, și-au exprimat în versurile lor nemulțumirea față de societate și politică. Mulți locuitori ai cartierelor sărăcăcioase li s-au alăturat. Astfel, originile hip-hop-ului, inclusiv practicile asociate lor precum breakdance-ul și graffiti, erau produse de sărăcie și plictiseală. Temele principale ale versurilor rap sunt violența, armele, pornografia, obscenitatea, decadența, rasismul și sărăcia, toate fiind glorificate în versuri – al căror accent cade pe rimă — care sunt rostite pe fondul unui ritm puternic.

În ultimele decenii, rap-ul și breakdance-ul au fost exportate din New York și au ajuns la modă în întreaga lume. Hip-hop-ul a devenit parte a culturii populare din Asia, Europa și a multor orașe africane. În ciuda corupției morale evidente a acestei muzici, care este de obicei axată pe promiscuitate, crimă, violență și droguri, ea a obținut recunoaștere la nivel mondial și a fost sărbătorită chiar în teatre de prestigiu.

Astfel, în muzicalul Hamilton de pe Broadway viața lui Alexander Hamilton, primul secretar al Trezoreriei Statelor Unite, a fost portretizată printr-o compoziție rap. Muzicalul a avut un succes imediat în industria de divertisment din SUA și a câștigat numeroase premii. A fost prezent pe scena Centrului Kennedy din Washington DC timp de aproape trei luni. Spectacolul a înregistrat încasări record pe Broadway, iar bilete scumpe au putut fi achiziționate numai după ce erau rezervate online și apoi se aștepta la o coadă de mii de persoane [9].

Rock-and-roll-ul a apărut înainte de hip hop, în anii ’40, iar aici percuția și chitara acompaniază versurile sale, spre deosebire de hip-hop, care stabilește un ritm pe care versurile rimează în ritmul muzicii. Rock-and-roll a fost strâns legat de grupurile de Beat, mai mulți interpreți de rock fiind inspirați de ei, iar ambele grupuri au avut tendința să se asocieze și să lucreze împreună.

În anii ’60, rock-and-roll-ul devenise muzica tematică a contraculturii. Acesta îi conduce pe ascultătorii săi într-o stare mentală dezechilibrată și irațională. Cântecele isterice, însoțite de chitare electrice distorsionate și percuție intensă, îi determină pe ascultători să se abandoneze instinctelor și dorințelor senzuale. Odată ce rațiunea este înăbușită, natura demonică – care este ținută în frâu datorită cerințelor civilizației – se dezlănțuie; în multe cazuri, ascultătorii se abandonează pur și simplu forțelor de nivel inferior.

Mai rău, nihilismul a devenit atitudinea dominantă a rock-ului, în timp ce multe subgenuri de rock au instigat la alte comportamente: de exemplu rock-ul psihedelic a încurajat folosirea drogurilor, în timp ce unele forme psihedelice și alte forme mai întunecate ale rock-ului au îndemnat la revoltă, sinucidere, violență și homosexualitate, sau au încurajat promiscuitatea, adulterul și respingerea căsătoriei. Versurile sugerează obscenitate sau lascivitate lăudând maleficul și condamnând divinul.

De exemplu, unele așa-numite superstaruri rock au justificat hărțuirea sexuală a fetelor minore cu versurile lor populare, care desensibilizează publicul și conduc la o cultură de abuz sexual și promiscuitate. Unele versuri sunt pline de violență: “Hei! Mi-a spus că mă numesc Perturbare/ Voi urla și voi striga / Voi ucide Regele, le voi umili toate slugile “(din “Street Fighting Man“, The Rolling Stones). Cântecul este numit “Simpatia pentru diavol“. Un album al unui grup de rock psychedelic se numește Ordinul Majestății Sale Satanice. Un cântec celebru este numit “Drumul spre iad“: “Hei Satan / am plătit ceea ce am datorat […] Sunt pe drumul spre iad”. Unele piese rock laudă socialismul și comunismul. De exemplu, celebrul cantec “Imagine” (al lui John Lennon – n.t) îi îndeamnă pe ascultători să-și imagineze o societate comunistă fără paradis, iad, religie, țară și proprietate privată.

Chiar și grupurilor religioase le este greu să reziste impactului negativ al rock-and-roll-ului. Muzica bisericii creștine a fost menită să îl laude pe Dumnezeu, în timp ce rock-and-roll-ul a fost exclus datorită indulgențelor sale față de malefic. Cu toate acestea, datorită popularității rock-and-roll-ului, muzica modernă a bisericilor creștine a adoptat elemente de rock pentru a atrage tinerii, ceea ce a produs așa-numita muzică creștină contemporană. [10]

Muzica rock este însoțită de adulter, violență, decadență, dependență de droguri, corupție și opoziție față de credința în divin. Rock-ul a adus cu el comportamentul corupt, care este interzis de moralitatea și credințele tradiționale.

b. Abuzul de droguri

Abuzul de droguri a devenit o problemă globală în ultimele decenii. În primele etape, rădăcina dependenței de droguri pe scară largă în Occident a fost contracultura. În campania lor împotriva moralei burgheze, hippie au căutat să conteste și să submineze toate tradițiile pentru a-și stabili propriile convingeri, standarde morale și stil de viață. Aceștia asimilau folosirea LSD-ului și a ciupercilor halucinogene explorărilor lor spirituale, în timp ce foloseau amfetaminele sau cocaina ca stimulente, și heroina și barbituricele ca sedative, toate destinate să îi scoată din lumea înonjurătoare și să îi conducă într-o altă stare.

Mulți tineri, membri ai mișcării de contracultură, au fost pasionați de filozofie și de practicile de cultivare ale Orientului, iar halucinogenele au devenit o scurtătură pentru obținerea iluminărilor lor spirituale, deoarece ei nu erau nevoiți să îndure provocările cultivării minții sau durerea fizică în meditație. In schimb, pur și simplu, consumau LSD, care le oferea o experiență pseudoespirituală, deși nu avea legătură cu nimic real. Astfel de droguri, de fapt, fac ca corpurile lor să fie dominate de entități de nivel inferior și nu au nici o legătură cu practicile adevărate de cultivare tradiționale. Este cu adevărat păcat că aceste experiențe au condus mulți oameni, care aveau adevărate aspirații spirituale, în rătăcire.

Mulți interpreți de pop și vedete rock au murit de tineri, de obicei datorită unei supradoze. În Statele Unite contemporane, cel mai lung și cel mai regretabil război este, probabil, războiul împotriva drogurilor. În ultimii zeci de ani, țara s-a dedicat arestării și monitorizării a milioane de traficanți de droguri. Oficialii guvernamentali au avertizat în repetate rânduri despre droguri și, totuși, consumul ilegal al drogurilor încă predomină. Din 2000, peste 300.000 de americani au murit din cauza supradozei de opiacee. La 26 octombrie 2017, președintele Trump a declarat criza de opiacee o urgență pentru sănătatea publică și a elaborat un plan de combatere a problemei. [11]

Potrivit unui raport din 2017 al Institutului Național privind Abuzul de Droguri, consumul de marijuana în rândul elevilor a scăpat de sub control: 45% dintre elevii de clasa a 12-a au spus că au folosit marijuana cel puțin o dată; 37,1 % au spus că au folosit-o în ultimul an iar 71% dintre elevii din ultimul an de liceu au crezut că un consum frecvent de marijuana este inofensiv. [12]

Consumul de ecstasy și marijuana au devenit normale în rândul tinerilor, în timp ce continuă să apară droguri tot mai noi și mai puternice. Heroina amestecată cu fentanil, de exemplu, este mult mai puternică decât heroina în sine. Pentru o doză letală de heroină sunt necesare 30 de miligrame, în timp ce pentru fentanil sunt necesare numai 3 miligrame. [13] Fentanilul a fost considerat chiar o armă chimică. Cu toate acestea, astfel de droguri distructive inundă străzile Statelor Unite într-un ritm terifiant și ucid mai mulți oameni decât alte opiacee, pur și simplu pentru că este atât de ușor să fie supradozate.

Potrivit Institutului Național privind Abuzul de Droguri, în 2016, din cele 65.000 de persoane decedate din cauza supradozajului, 20.000 au decedat din cauza fentanilului. [14] Contrabanda cu fentanil din China a fost denunțată pe scară largă. În iulie 2018, autoritățile portuare din Philadelphia efectuau o inspecție de rutină atunci când au descoperit și au confiscat aproape 50 de kilograme de fentanil provenite din China, care ar fi putut fi vândute pentru 1,7 milioane de dolari. [15]

În China, dependența de droguri devine, de asemenea, un cancer al societății. Producerea și abuzul de droguri, în special a drogurilor sintetice sunt în creștere. Vânzarea de droguri pe Internet este, de asemenea, scăpată de sub control. Potrivit raportului 2015 al Comisiei Naționale de Control al Stupefiantelor din China (CNCSC), numărul utilizatorilor de droguri ilegale depășește 14 milioane. Cifra reală este, probabil, mai mare, deoarece consumatorii de droguri includ din ce în ce mai mulți angajați din birouri, liber profesioniști, artiști și funcționari publici.[16] Raportul CNCSC privind situația narcoticelor în 2017 arată că departamentele care se ocupă cu narcoticele în China au rezolvat 140.000 de cazuri de droguri, au distrus 5.534 grupuri de trafic de droguri, au arestat 169.000 suspecți de trafic, au confiscate 89,2 tone de droguri și a efectuat 870.000 de raiduri care au relevat 340.000 de utilizatori noi de droguri. [17]

Consumul de droguri poate face oamenii iraționali. Substanțele provoacă adesea dependență, ceea ce îi face pe oameni să-și piardă viața din cauza supradozelor, să-și distrugă familiile, să-și distrugă cariera și să-și saboteze reputația și prieteniile. Unii devin criminali. Consumul și traficul de droguri dăunează oamenilor, familiilor și întregii națiuni, devenind astfel parte din multele fenomene întunecate care afectează societatea modernă.

c. Pornografia

Drintre toate formele de revoluție promovate de comuniști, revoluția sexuală este probabil cea mai elaborată. Dacă confiscarea puterii politice a marcat o revoluție împotriva componentelor tangibile ale societății, atunci eliberarea sexuală a însemnat revoluția comunistă instigată în insăși natura umană.

Pansexualismul lui Freud, o teorie care ia în considerare toate dorințele și interesele derivate din instinctul sexual, a oferit baza teoretică pentru eliberarea sexuală, în timp ce apariția contraceptivelor orale a început să separe sexul de reproducere. Revoluția sexuală a lovit moralitatea tradițională și a produs și a promovat feminismul radical, avortul, sexul premarital și mișcarea homosexuală. Toate acestea au avut un impact uriaș și teribil asupra ordinii sociale stabilite de Creator pentru omenire și este legată de numeroase probleme sociale.

Eliberarea sexuală a determinat ideea distorsionată că sexul pentru distracție și comerțul cu sex sunt drepturi fundamentale ale omului. A distrus etica sexuală tradițională și restricțiile sale și a permis sexului să devină un joc și o formă de divertisment. El a transformat oamenii în simple instrumente sexuale și a deschis ușa pornografiei pentru a se infiltra în societate și a sabota-o.

În anii 1950, Playboy a jucat un rol deosebit de important în promovarea indulgenței sexuale și a transformat pornografia într-o afacere. Deși motto-ul “Fă dragoste, nu război” (Make love, not war) era peste tot în epoca anti-război, primul film adult cu sex explicit, “Blue Movie”, a fost lansat în 1969. În Occident a apărut epoca “porno chic“, însoțită de muzica rock și respingerea tuturor tradițiilor, care a durat cincisprezece ani (1969-1984).

Dimensiunea industriei pornografice de astăzi este alarmantă. În întreaga lume, industria produce aproximativ 100 de miliarde de dolari anual, cu 10 – 12 miliarde USD numai în Statele Unite [18]. În anii ’70, filmele porno erau disponibile numai în cinematografele sordide pentru adulți. La începutul anilor 1980, VHS a dus pornografia în milioane de case, în timp ce popularizarea internetului la sfârșitul anilor 1990 și apoi epoca telefoanelor inteligente a pus pornografia la îndemâna tuturor.

Astfel, în Japonia industria porno a fost deja normalizată ca o parte a societății. În supermarketuri se pot vedea rafturi pline de reviste și benzi desenate pentru adulți și există emisiuni de noapte de televiziune cu actori porno. Actrițele porno sunt prezentate ca idoli pentru adolescenți și apar în mod deschis în mass-media. Industria pornografică din Japonia a avut o influență serioasă și negativă în toată Asia.

Introducerea internetului și smartphone-urilor au adus mari schimbări industriei porno. Întreg conținutul pornografic la care era expus un adult tipic în anii 80, poate fi acum accesat de către un copil în numai câteva minute. În trecut, copiii jucau fotbal și alte jocuri după școală, acum privesc pornografie. Un băiat britanic în vârstă de 12 ani a devenit atât de dependent de pornografia de pe Internet încât și-a violat sora. Un procuror care a participat la acest caz a declarat: “În instanță vor exista tot mai multe cazuri de acest gen din cauza accesului pe care tinerii îl au la pornografie explicită”.

Consecințele expunerii copiilor la pornografie includ dependența de comportamentul sexual, dezvoltarea timpurie a activităților și intereselor sexuale, creșterea frecvenței crimelor sexuale, valorile morale degenerate, convingerea că sexul nu are legătură cu căsătoria și relațiile umane, ci este pur și simplu este un serviciu care poate fi achiziționat la cerere, convingerea că comportamentul sexual văzut în pornografie este ceva obișnuit și normalizarea unor astfel de depravări și perversiuni sexuale.

În majoritatea țărilor europene, prostituția este legală, iar mulți europeni consideră că este doar un alt loc de muncă. În 1969, Danemarca a devenit prima țară care a legalizat prostituția. Norvegia, care a avut anterior cele mai stricte restricții privind prostituția în Europa, a legalizat-o în 2006 [20]. Achiziționarea de sex în Danemarca este uneori chiar subvenționată de guvern. De exemplu, dacă o persoană cu handicap depune o cerere și îi este aprobată, atunci poate vizita un bordel în timp ce contribuabilul achită factura – datorită protecției “drepturilor egale” [21]. Această propunere a fost promovată pentru prima dată de fondatorul socialismului utopic, Charles Fourier, în secolul al XIX-lea.

China, o societate care se caracteriza prin abstinență și autocontrol și unde chiar discuția despre sex era considerată tabu, s-a alăturat și ea valului revoluției sexuale. Dintre toate politicile PCC din pachetul de reforme și deschideri se poate spune că cea mai “reușită” a fost cea a eliberării sexuale, fiind mult mai de succes decât deschiderea sistemului economic sau politic. În interval de numai treizeci de ani, a existat o trecere totală de la “disciplina revoluționară” la “eliberarea sexuală”. Prostituția este răspândită pe scară largă și, cu cât mai multe amante are un antreprenor bogat sau un oficial corupt, cu atât statutul lui social este considerat mai înalt.

China este considerată a fi fabrica lumii, dar exportă și un număr mare de prostituate, inclusiv în Japonia, Malaezia, Orientul Mijlociu, Statele Unite, Europa și Africa. Estimările pentru anul 2018 sugerează că există între 13.000 și 18.500 de prostituate chinezoaice în țările sub-sahariene și sud-africane. [22]

Țările din Asia de Sud-Est și America de Sud nu sunt diferite. Multe orașe au devenit destinații importante pentru turismul sexual, o practică ilegală dar atât de răspândită încât are un impact asupra creșterii economice. Chiar și în țările islamice, cum ar fi Egiptul, Tunisia, Sudan și alte țări musulmane, industria porno – interzisă de Islam – este, de asemenea, în plină desfășurare în secret.

Cea mai directă consecință a unei societăți inundate de pornografie este distrugerea familiei și a căsătoriei și, din acest motiv, a fost numită “criminalul tăcut al familiei”. Vizionarea pornografiei cauzează lipsa interesului în relațiile familiale sănătoase, alimentând în același timp dorința și pofta, ceea ce la rândul lor creează o poftă sexuală care, de obicei, poate fi satisfăcută numai de legăturile extraconjugale sau chiar mai rău. [23]

La o audiere din Senat din 2004, dr. Pat Fagan a prezentat date care arată că în 56% dintre divorțuri, unul dintre parteneri a avut un interes puternic pentru website-urile de pornografie. [24]

La reuniunea anuală a Asociației Americane de Sociologie în 2016, o lucrare de cercetare a arătat că numărul divorțurilor, în care unul dintre parteneri consumă pornografie, a fost de două ori mai mare față de acele cazuri în care nici unul dintre parteneri nu a fost expus la ea. Cercetarea a arătat că, dacă un soț se uită la filme porno, rata divorțurilor crește între 5% – 10%, în timp ce în cazul în care soția se uită la filme porno, rata divorțurilor crește între 6% – 18%. Cu cât persoana este mai tânără, cu atât divorțul este mai probabil. [25]

Înainte de anii ’50, toate țările din Orient și din Occident au considerat sexul înainte de căsătorie ca fiind ceva indecent și o contravenție a poruncilor pe care Creatorul le-a transmis omenirii. Atât presiunea socială, cât și opinia publică au avut un rol în suprimarea acestor activități. Dacă un bărbat și o femeie aveau un copil înainte de a se căsători, se aștepta ca aceștia să-și asume responsabilitatea, să se căsătorească și să crească copilul împreună ca o familie. La vremea aceea, majoritatea oamenilor credeau că dacă un bărbat a lăsat o femeie însărcinată, singurul lucru decent era să se căsătorească cu ea [26]. Dacă cineva a făcut o greșeală, era de așteptat să-și asume responsabilitatea.

Cu toate acestea, odată cu decăderea morală și apariția eliberării sexuale începând cu anii ’60, numărul sarcinilor în afara căsătoriei au crescut drastic. Toate acestea s-au întâmplat în același timp în care industria porno a început să aibă un impact mai mare asupra conștiinței publice. În 1964, în țările mai dezvoltate, în general, sarcinile înainte de căsătorie au reprezentat mai puțin de 10% din total; în 2014, erau aproape o treime. În Statele Unite, sarcinile în afara căsătoriei sunt în medie de 40% și ajung la 71% în rândul afro-americanilor. Dintre cele 140 de milioane de nașteri din întreaga lume, în anul 2016, aproximativ 15% – sau 21 de milioane – au fost sarcini în afara căsătoriei. [27]

Familiile cu un singur părinte, sarcinile în afara căsătoriei și divorțul sunt adesea strâns legate de sărăcie. Astfel de familii cresc apoi povara sistemului de asistență socială.

d. Jocuri video

În prezent, mulți copii petrec nenumărate ore jucând jocuri video. Dezvoltatorii de jocuri video fac jocuri din ce în ce mai realiste, dinamice și interactive. De asemenea, ele sunt din ce în ce mai violente și mai erotice. Copiii și chiar adulții dezvoltă ușor dependență. Jocurile video au devenit o problemă majoră pentru părinți, școli și chiar pentru guvern. Ele au devenit o formă de cultură populară care însoțește oameni din copilărie și până la maturitate, dar ce fel de cultură este? Este o cultură a distrugerii, ce nu diferă de droguri. Cei care sunt dependenți de jocurile video nu pot vedea, într-o manieră calmă și obiectivă, dezavantajele pe care le implică. Ei se gândesc pur și simplu la jocuri ca fiind distractive și interesante, și nu renunță până când câștigă, avansează la nivelul următor, își înving șeful și așa mai departe.

În plus, aproape toate jocurile video de astăzi, de la reprezentarea grafică și până la subiect, promovează violența și obiectivul lor este de a asasina cu sânge rece sau de a avea conținut erotic. Pe scurt, mesajele pe care le transmit apelează la natura demonică a omului. Toate acestea sunt inadecvate și dăunătoare pentru adolescenții și tinerii care sunt încă în creștere. Oferirea unui sentiment de emoție provenit din ucidere, distrugere, violență și luptă, poate duce la desensibilizarea tinerilor, la apariția gândurilor și comportamentelor nesănătoase și chiar poate contribui la comiterea de crime.

Jocurile online crează chiar mai multă dependență. În trecut, jocurile erau folosite pentru petrecerea timpului atunci când oamenii erau singuri și se simțeau plictisiți. În zilele noastre, jocurile online au devenit un sport în care jucătorii încearcă să participe și să concureze unul împotriva celuilalt. În acest fel, jocurile online au devenit o activitate socială în sine, în special pentru copii. Deoarece în joc interacționează un număr mare de jucători, ei concurează și se simt captivați de lumea virtuală a jocului.

Cantități uriașe de energie și de capital sunt investite în astfel de jocuri, iar copiii care nu le joacă pot fi considerați ciudați în cercul lor de prieteni. Apoi, aproape împotriva voinței lor, părinții sunt forțați să permită copiilor lor să se alăture comunității de jocuri online, ca apoi să-și privească copiii cum dezvoltă o dependență. Jocurile video necesită timp care ar trebui folosit pentru a studia, a face activități în aer liber și pentru a menține interacțiunile personale normale. În schimb, copiii devin prizonieri ai jocurilor video.

Un cercetător a împărtășit o experiență tipică din familia sa: fiului său de 12 ani i s-a permis să joace jocuri video doar câteva ore la sfârșit de săptămână după ce și-a terminat temele. Dar dacă copilul ar fi putut face ceea ce-și dorea, el ar fi jucat aproape tot timpul jocuri video, fără nici o pauză în care să se spele și să mănânce, numai ca să continue să joace. Cercetarea academică a arătat că jocurile video ajung să ocupe și să domine tot timpul liber al tinerilor. Adulții tineri, în special cei din grupurile cu venituri mici, cu niveluri mai scăzute de educație, își găsesc din ce în ce mai mult fericirea în jocurile video, reducând timpul petrecut la locul de muncă și în lumea reală [28]. Acesta este un fenomen comun în Statele Unite și în alte țări dezvoltate.

Acest cercetător a observat o tendință în societatea de astăzi în care jocurile video îi determină pe tinerii adulți să depindă de părinți pentru a-i sprijini financiar, deoarece refuză să intre pe piața forței de muncă. Cu toate acestea, atunci când acești tineri devin părinți, jocurile video nu-i vor ajuta să găsească un loc de muncă, și este puțin probabil să le îmbunătățească abilitățile pentru a-și găsi locuri de muncă mai bune, deoarece și-au irosit atât de mult din viață cu jocurile video, atunci când erau mici. Copiii lor nu se vor putea baza pe ei pentru îndrumare și sprijin. Astfel, jocurile video au ajuns să submineze viața umană normală.

Jocurile video sunt droguri spirituale. Acest lucru diferă de drogurile fizice precum heroina, care este interzisă în întreaga lume. Cu toate acestea, dezvoltarea de jocuri video este o industrie imensă. Care sunt consecințele? Companiile produc droguri care distrug generația următoare, iar țările care încurajează jocurile video își sabotează propriul viitor.

Apariția internetului și a telefoanelor mobile a deschis o piață și mai mare pentru industria jocurilor video. Cel mai recent raport de pe piața mondială de jocuri video publicate de compania Newzoo în aprilie 2018 a prezis că jucătorii din întreaga lume vor cheltui 137,9 de miliarde de dolari pe jocuri video în 2018, reprezentând o creștere de 13,3% față de anul precedent. Mai mult de jumătate din veniturile din jocurile video vor proveni din segmentul de telefonie mobilă. Veniturile din jocurile digitale vor ajunge la 91% din piața mondială.

Raportul prevede, de asemenea, că piața jocurilor video se va menține pe un trend de creștere de zeci de ori în următorul deceniu. În timp ce creșterea PIB-ului în multe țări se confruntă cu cifre mici, industria jocurilor video continuă să se extindă. Se preconizează că jocurile video mobile vor atinge 100 miliarde USD până în 2021. Cele trei țări principale de pe piața jocurilor video vor fi China, Statele Unite și Japonia, China reprezentând 28% din piața mondială. [29]

Oamenii care cred în divinitate știu că Dumnezeu a creat omul și a stabilit modul în care ar trebui să trăiască, inclusiv formele adecvate de divertisment. Când omenirea merge pe o cale dreaptă, oamenii își primesc mântuirea, dar atunci când omul își întoarce fața de la Creator și traversează o cale diabolică, va fi abandonat și ruinat.

Jocurile tradiționale, inclusiv sporturile și alte activități în aer liber, sunt limitate de mediul natural, climă, echipament și forța fizică. În general, jucătorii nu dezvoltă o dependență de aceste forme tradiționale de divertisment și activitate. Jocurile video nu au astfel de restricții. Jucătorii sunt invitați și tentați să se afunde în lumea virtuală a jocului fără oprire, să nu mai doarmă și să nu facă pauze. Acest lucru, pe lângă faptul că astfel de jocuri rareori oferă vreo instruire morală sau intelectuală care să le recomande, înseamnă că cei care le joacă ajung din ce în ce mai mult sub influența factorilor negativi.

e. O cultură a violenței

În Statele Unite, între 1960 și 2016, populația totală a crescut de 1,8 ori, în timp ce numărul total de infracțiuni a crescut de 2,7 ori, iar numărul infracțiunilor violente a crescut de 4,5 ori. [30]

Cu cincizeci de ani înainte de incidentul de la Universitatea din Texas din 1966, au existat doar 25 de atacuri în masă în care au fost ucise patru sau mai multe persoane. De atunci, atentatele au devenit din ce în ce mai fatale [31]. De la atentatul din Killeen, Texas din 1991, care a provocat 20 de decese, și până la atentatul din Las Vegas, care a masacrat 58 de persoane în 2017, fiecare incident a fost tot mai șocant.

Incidentele teroriste din întreaga lume au crescut de la 650 pe an în 1970 la 13.488 în 2016, o creștere de douăzeci de ori. De la atacul terorist din 11 septembrie 2001, atacurile teroriste au crescut cu 160%. [32]

Violența în lumea reală reflectă ceea ce trăim în viața noastră de zi cu zi: suntem implicați într-o cultură a violenței. Nu numai că muzica intensă heavy metal este plină de violență, dar cea mai mare parte a filmlmelor, televiziunii și chiar jocurile video sunt concentrate pe violență. Multe producții de film și televiziune prezintă într-o lumină pozitivă mafia, bandele și pirații, făcând ca aceste stereotipuri negative să pară atractive și respectabile, astfel încât oamenii nu numai că nu mai simt repulsie față de ele, ci încep să aspire să săvârșească crime și să se alăture bandelor.

Apariția jocurilor video a furnizat oamenilor încă un canal pentru glorificarea violenței, în mod interactiv, care permite jucătorilor înșiși să folosească violența în lumea jocurilor. Spre deosebire de indoctrinarea unidirecțională a violenței prin film și televiziune, prin jocurile video, jucătorii folosesc violența ei înșiși. Aceste jocuri conțin scene de decapitări și dezmembrare, cu sânge șiroind peste tot – toate depășesc limitele normale ale filmului și televiziunii.

Într-un studiu din 2013, cercetătorii au analizat filme realizate între 1985 și 2012 și au constatat că, în această perioadă, cantitatea de violență armată în filmele adecvate persoanelor de peste 13 ani a crescut de două ori [33]. Un studiu ulterior a arătat că această tendință continuă până în prezent [34]. În 2008, Pew Research Center a constatat ca 97% dintre tinerii între 12 și 17 ani au jucat jocuri video și că două treimi dintre aceștia au jucat jocuri care conțin conținut violent. [35]

Confruntându-se cu problema creșterii violenței în societate, experții, cercetătorii și publicul larg continuă să propună teorii și soluții, începând cu restricții mai stricte prin lege și aplicarea mai puternică a legii, și până la furnizarea de consiliere psihologică publicului. Dar astfel de soluții sunt asemănătoare cu tăierea ramurilor unui copac otrăvitor, căruia nu-i este atinsă rădăcina.

Prin încurajarea în mod deliberat a saturării culturii populare cu violență și crimă, elementele comuniste determină tot mai mulți oameni să devină insensibili la acest tip de conținut, provocându-i pe unii să imite acest conținut, și făcând astfel ca violența să devină realitate în societate. Prin coruperea și distrugerea culturii tradiționale și metmorfozarea simțului moralității oamenilor, comunismul distanțează oamenii de divin prin faptul că îi determină să-și urmărească satisfacerea dorințelor lor materiale nelimitate. Aceasta este adevărata cauză fundamentală a problemelor societății.

f. Modă decadentă

La suprafața societății de astăzi, diferite forme de îmbrăcăminte ciudată, comportament bizar și alte elemente obișnuite ale culturii populare par a fi parte a „libertății de exprimare“ sau a “tendinței de modă” actuale dar de fapt este mai mult de atât. Urmărind sursa acestor fenomene, devine clar că în spatele tuturor acestor lucruri se află factori negativi. Odată cu trecerea timpului, oamenii se obișnuiesc cu ei și nu-i mai găsesc ciudați, ceea ce face ca acești factori negativi să devină o parte acceptată a vieții cotidiene. Urmează câteva exemple.

Astăzi, societatea este obișnuită cu femeile care au părul scurt, deasupra umerilor. Acest stil a apărut în epoca flapper din occident în anii 1920. Influențate de primul val al mișcării drepturilor femeilor și al mișcării de eliberare sexuală (vezi capitolul 7), femeile din epoca flapper purtau rochii scurte, își tăiau părul scurt, ascultau jazz, foloseau mult machiaj, beau vinuri tari și aveau aventuri sexuale. Purtarea părului scurt a fost o modalitate de a-și exprima disprețul față de rolurile tradiționale de gen și de a căuta “emanciparea” feminină.

După ce acest stil de coafură a devenit popular, o renumită cântăreță de operă a spus: “Părul deasupra umerilor este o stare de spirit, nu doar o nouă modalitate de aranjare a capului meu. […] Cred că scăparea de părul lung înseamnă descotorosirea de una dintre multele cătușe ale femeilor, în drumul spre libertate”[36]. În timpul Marii Depresiuni din anii ’30, acest stil a fost treptat uitat. Cu toate acestea, în anii ’60, când revolta împotriva normelor tradiționale a devenit din nou la modă, astfel de coafuri scurte pentru femei au revenit.

În mod similar, părul lung la bărbații din acea vreme a provenit de la beatnici și hippie [37]. Deși părul lung pentru bărbați datează din vremuri străvechi, în Occident bărbații purtau părul scurt încă din Primul Război Mondial. În anii ’60, mișcarea de contracultură a promovat părul lung pentru bărbați ca formă de revoltă.

În anii ’20 și ’60, cea mai mare parte a societății opunea o mare rezistență față de tinerii care se îmbrăcau într-un mod antitradițional. De-a lungul timpului, oamenii s-au obișnuit cu tendințele antitradiționale, iar în ochii progresiștilor, aceasta se datorează creșterii toleranței sociale. Cu toate acestea, în tradițiile din Est și din Occident, diferențele dintre bărbați și femei nu se reflectă doar fizic și în rolurile lor diferite în societate și în familie, ci trebuie să se reflecte și în îmbrăcăminte, coafură, vorbire și maniere.

Odată cu dezintegrarea distincțiillor de clasă în societate, comunismul își propune, de asemenea, să elimine distincțiile sexuale dintre bărbați și femei. În mod similar, mișcările feministe și homosexale folosesc sloganul de „egalitate“ pentru a estompa diferențele dintre sexe în societate și rolul lor în familie. Tendința de modă androgină inversează și estompează diferențele de îmbrăcăminte. Acești factori servesc pentru deschiderea căii de acceptare socială a practicilor sexuale și a stilului de viață, care au fost în mod traditional considerate deviante, și contribuie din ce în ce mai mult la subminarea moralității tradiționale.

De mii de ani, moralitatea din Orient și Occident a avut la bază diferența dintre bărbați și femei și ideea că bărbații și femeile, yin și yang, au roluri corespunzătoare. Comunismul a inversat yin și yang-ul ființelor umane cu scopul de a corupe moralitatea, de a genera egoism și de a încuraja abandonarea normelor tradiționale.

Având în vedere acest scop diabolic, se poate vedea că, deși la suprafață diferitele mutații în îmbrăcăminte pot părea un moft și ceva popular, ele sunt făcute de fapt, pentru a submina formele de existență adecvate ale ființelor umane.

De exemplu, popularitatea pantalonilor cu talie joasă de astăzi, considerați sexy de către cei care doresc să fie la modă, sunt de fapt o formă ușoară de corupere a moralității umane. Predecesorii lor sunt pantaloni pe șold (hip-huggers), popularizați în timpul contraculturii anilor ’60 și predominanți în discotecile anilor 1970. După pantalonii cu talie joasă, au apărut apoi pantalonii indecenți „bum pants“, care expun în mod direct fesele. [38]

Un alt semn al decadenței culturale este fenomenul groupie, popular în rândul tinerilor, și un alt derivat al contraculturii. In anii ’60, muzica rock a fost populară în Occident, iar unele tinere obsedate de vedetele rock urmau spectacolele și au format grupuri de fani pentru a furniza servicii personale și sexuale, inclusiv participarea la sex în grup cu cântăreții [39]. Tinerele au devenit victimele unui capriciu. În prezent, alții admiră vedetele care pledează pentru spargerea barierelor dintre cele două sexe – inclusiv a celor de sex masculin care se comportă efeminat și vice-versa. Toate acestea vor submina cultura populară și vor distruge distincția dintre bărbați și femei.

Există, de asemenea, subcultura punk care se presupune că este la modă. Similar mișcării hippie, punk se revoltă împotriva tradiției și promovează nihilismul. Cei mai mulți hippie erau rebeli tineri din familii tradiționale de clasă mijlocie, în timp ce punk-ul este mai degrabă rebeliunea claselor inferioare împotriva tradițiilor sociale. Astfel, multe trupe de punk susțin și socialismul [40]. Pentru a-și exprima atitudinile lor profund antitradiționale, punkiştii au adesea stiluri de păr bizare, cum ar fi crestele, sau poartă haine zdrențuite, pline de ținte și catarame. Ei își vopsesc părul, se tatuează, își străpung corpul peste tot și uneori își expun părțile corpului pe care o persoana obișnuită este înclinată să le păstreze ascunse. Punkiştii, în general, nu fac diferențe de gen în îmbrăcămintea lor. Unele femei poartă haine pentru bărbați și invers. Punkiştii sunt o sursă de inspirație pentru multe dintre tendințele actuale de modă.

Punkiştii susțin hedonismul, motiv pentru care un motto popular de punk este: “Trăiește în viteză, mori tânăr și lasă un cadavru frumos”. Aceasta reflectă complet tragedia pierderii credinței în Divin și de a fi înșelați de abisul hedonismului și materialismului. Persoanele și societatea ar trebui să fie alarmate de acest nihilism trist, dar lucrurile stau altfel.

În plus, există tot felul de semne ale haosului și lucrurilor lipsite de sens în societatea de astăzi: imagini fantasmagorice sau demonice pe îmbrăcăminte sau în muzică; alegerea imaginilor urâte pentru tatuaje; jucării și ornamente grotești pentru copii; lucrări de literatură, film și televiziune pline de demoni, fantome și groază supranaturală – aceste produse sunt consumate pe scară largă de către public. Internetul este plin de conținut distructiv și nihilist. De exemplu, fanii fotbalului provoacă în mod regulat turbulențe, semănând haos. Toate aceste semne de declin indică faptul că forțele negative și întunecate au o influență dominantă în societate.

Concluzie

Toți oamenii au dreptul să caute fericirea, însă, în parametrii morali. Căutarea excesivă a plăcerii, dincolo de limitele normale, aduce în mod inevitabil suferință, calamitate și tristețe.

Cultura tradițională a omenirii nu interzice satisfacerea rezonabilă a dorințelor. Cu toate acestea, cultura tradițională îi învață pe oameni să-și controleze dorințele și să aleagă un stil de viață sănătos. Este vorba despre armonia cu natura, munca tradițională, relațiile de familie armonioase și o societate civilă sănătoasă, precum și formele tradiționale ale artelor, literaturii, sportului și divertismentului. Toate acestea aduc fericire și satisfacție și, în același timp, aduc beneficii corpului și minții individului, precum și societății în general.

Cu toate acestea, scopul final al comunismului este de a distruge omenirea. Unul din pașii acestui proces este corupția moralității și îndepărtarea Divinității din cultura umană. Prin urmare, scopul lui este că indiferent de regimul politic, cultura populară și stilul de viață sunt infuzate cu negativitate și întuneric. În ultimele decenii, o asemenea cultură populară a fost creată în est și vest. Nebunia societății moderne a determinat pe mulți să renunțe la cultura și moralitatea tradițională. Oamenii se dedau dorințele lor, căutând plăcere nelimitată. Egoismul, hedonismul și nihilismul au devenit obișnuite, sunt acceptate și chiar la modă. Aceasta este cultura care conduce astăzi lumea și oamenii au uitat adevăratul scop al existenței lor.

Sexul, drogurile, muzica rock și jocurile video stimulează și amplifică dorințele. Mulți se afundă în aceste lucruri pentru a scăpa de mizeria și deziluzia vieții, dar nu se opresc niciodată să reflecteze. Aceste dependențe duc doar la o satisfacție momentană, urmate de mai multă durere și dezastru. Dependența de droguri cauzează boli, decese și tulburări de personalitate; relațiile sexuale haotice distrug familia, determinând oamenii să-și piardă încrederea și căldura; jocurile video fac ca oamenii să se piardă într-o lume falsă. Dependenții simt că sunt într-un carnaval de distracție, dar, de fapt, ei sunt pur și simplu exploatați de forțe externe, deoarece singurul lucru care îi așteaptă este moartea fizică și decăderea spirituală.

Același lucru este valabil și pentru societăți și națiuni. Când un număr mare de oameni este dependent de dorințe și plăcere, se întrevede dezastrul.

Divinitatea a creat omul și a dat fiecărui individ liberul arbitru. Oamenii nu ar trebui să abuzeze de libertățile lor, mergând pe calea degenerării. În schimb, ar trebui să se folosească de această libertate și să aleagă să se întoarcă la cultura tradițională și la modul de viață tradițional. Creatorul a îngrijit întotdeauna și a protejat omul. Dar dacă omul alege să-l ignore pe Creator și să urmeze calea demonică, atunci este alegerea lui. Dacă umanitatea se poate întoarce pe calea cea bună, depinde în întregime de alegerea fiecărui individ.

Referințe

[1] “Regulile de civilizație și comportament decent al societății și conversație a lui George Washington”, revista Fundații,  http://www.foundationsmag.com/civility.html

[2] Benjamin Franklin, Autobiografia și alte scrieri despre politică, economie și virtute (Cambridge: Cambridge University Press, 2004), 68-69.

[3] Xue Fei, “Dacă o divinitate lipsește, doar creați una”: Haosul la Templul Bunicii, Hebei “Epoch Times ediția chineză, 10 august 2017, http://www.epochtimes.com/gb/17/8/9/n9513251.htm, [În chineză]

[4] “Dicționarul Oxford adaugă termeni populari din China”,  China Daily, 6 septembrie 2010,  http://www.chinadaily.com.cn/business/2010-09/06/content_11259791.htm

[5] Loretta Chao, “Ultimul Knock-off: un magazin fals Apple”,  The Wall Street Journal, 21 iulie 2011, https://blogs.wsj.com/chinarealtime/2011/07/21/the-ultimate-knock-off-a-fake-apple-store/

[6] Jack Kerouac, “Nașterea unui socialist”,  Atop și Underwood: Povestiri timpurii și alte scrieri  (New York: Penguin, 2000).

[7] Roberto Franzosi, revizuirea “Puterii și protestului: revoluția globală și creșterea înfometării”, de Jeremi Suri,  American Journal of Sociologie, 111 (5), 1589.

[8] Meredith Box și Gavan McCormack, “Teroare în Japonia,”  Journalul Asia-Pacific: Japonia Focus, 2 (6), 25 iunie 2004, https://apjjf.org/-Meredith-Box-Gavan-McCormack/1570/article.pdf

[9] Georgia Wallen, “Cele șapte etape ale cozii la ‘Hamilton’ de la Kennedy Center”,  The Washington Post, 30 martie 2018,  https://www.washingtonpost.com/opinions/the-seven-stages-of-the-hamilton-kennedy-center-queue/2018/03/30/c1ae15fc-31f8-11e8-8bdd-cdb33a5eef83_story.html

[10] D. Amy McDowell, “Muzica creștină contemporană,”  Oxford Muzică și Arta,  https://doi.org/10.1093/gmo/9781561592630.article.A2234810

[11] “Criza de opiacee”,  https://www.whitehouse.gov/opioids/

[12] Situația de fapt a drogurilor: Marijuana, Institutul National pentru Abuzul de droguri pentru adolescenți,  https://teens.drugabuse.gov/drug-facts/marijuana

[13] Allison Bond, ”De ce este mai ucigător fentanilul decât heroina, într-o singură fotografie”, Stat News, 29 septembrie 2016, https://www.statnews.com/2016/09/29/why-fentanyl-is-deadlier-than-heroin/

[14] “Rata mortalității prin supradozaj,”Institutul National privind abuzul de droguri, septembrie 2017,  https://www.drugabuse.gov/related-topics/trends-statistics/overdose-death-rates

[15] Amanda Hoover, “50 de kg de fentanil capturate în port în timpul transportului din China”, New Jersey, 02 iulie 2018, https://www.nj.com/news/index.ssf/2018/07/110_pounds_of_fentanyl_found_in_philadelphia_port.html.

[16] “Raportul privind drogurile din China: peste 14 milioane de utilizatori de droguri la nivel național”, site-ul web al limbii chineze din BBC, 24 iunie 2015, http://www.bbc.com/zhongwen/simp/china/2015/06/150624_china_drugs_report [în chineză]

[17] Zhang Yang, “Raportul privind situația drogurilor din China 2017: Lansat: 140 000 de cazuri penale de droguri rezolvate în China”, Daily People Online, 26 iunie 2018. http://yuqing.people.com.cn/n1/2018/0626 /c209043-30088689.html [în chineză]

[18] “Lucrurile se îmbunătățesc în industria porno din America”,  NBC News, 20 ianuarie 2015,  https://www.nbcnews.com/business/business-news/things-are-looking-americas-porn-industry-n289431

[19] “Băiat de 12 ani și-a violat în mod repetat sora după ce a devenit fascinat de porno pe Internet“,  Noua Zeelandă, 07 noiembrie 2016,  https://www.nzherald.co.nz/world/news/article.cfm?c_id=2&objectid=11743460

[20] Lars Gravesen, “Contribuția contribuabililor pentru vizitele celor cu dizabilități la prostituate”, Telegraph, 2 octombrie 2005,   https://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/denmark/1499735/Taxpayers-foot-bill-for-disabled-Danes-visits-to-prostitutes.html

[21] Inga Margrete Ydersbond, “Promiscuitatea și ‘timiditatea’: Danemarca și Norvegia: O analiză comparativă a legislației privind pornografia“, Seria de lucrări NPPR: Politicile sexului comercial, martie 2012, https://www.duo.uio.no/bitstream/handle/10852/34447/NPPRWP201201.pdf?sequence=1

[22] Takudzwa Hillary Chiwanza, “Mii de prostituate chineze se îmbulzesc în Africa pentru  bogății lucrative”,  African Exponent, 7 mai 2018,  https://www.africanexponent.com/post/8965-chinese-prostitutes-have-joined-the-scramble-for-africas-fortunes

[23] Pat Fagan, “Efectele pornografiei asupra individului, căsătoriei, familiei și comunității”, Brief Issue, Consiliul Cercetării Familiei, accesat la 6 octombrie 2018,  https://downloads.frc.org/EF/EF11C36.pdf

[24] Jill Manning, mărturia Senatului, 10 noiembrie 2005, cu trimitere la J. Dedmon, “Este Internetul dăunător pentru căsătorie ta? Afaceri online, site – uri Pornografia joacă un rol mare în divorțuri”, 2002, comunicat de presă de la Grupul Dilenschneider, Inc., 14,  https://s3.amazonaws.com/thf_media/2010/pdf/ManningTST.pdf

[25] David Shultz, “Rata divorțurilor este dublă atunci când oamenii se uită la filme porno”,  Știință, 26 august 2016, http://www.sciencemag.org/news/2016/08/divorce-rates-double-when-people-start-watching-porno

[26] George Akerlof, Janet Yellen și Michael Katz, “O analiză a sarcinilor în afara casatoriei în Statele Unite ale Americii”, Explorări Pragmatice de Economie (Oxford: Oxford University Press, 2005), 120.

[27] Joseph Chamie, “Nașterile în afara căsătoriei cresc în întreaga lume”, YaleGlobal Online, 16 martie 2017, https://yaleglobal.yale.edu/content/out-wedlock-births-rise-worldwide

[28] Mark Aguiar, Mark Bils, Kerwin Kofi Charles și Erik Hurst, “Agrementul de lux și oferta de muncă a tinerilor”, Biroul Național de Cercetări Economice, Document de lucru nr 23552 emis în iunie 2017, p. 1  http://www.nber.org/papers/w23552

[29] Tom Wijman, “Veniturile de pe telefoanele mobile generează mai mult de 50% din piața jocurilor globale și ajunge la 137,9 miliarde de dolari în 2018“,  Newzoo, 30 aprilie 2018,  https://newzoo.com/insights/articles/global-games-market-reaches-137-9-billion-in-2018-mobile-games-take-half/

[30] “Rate ale criminalității din Statele Unite 1960-2017”, compilate de DisasterCenter.com de la: FBI UCS Rapoarte anuale privind criminalitatea,  http://www.disastercenter.com/crime/uscrime.htm

[31] Bonnie Berkowitz, Denise Lu și Chris Alcantara, “Numerele creasc cu fiecare atentat în masă“, Washington Post, 29 iunie 2018,  https://www.washingtonpost.com/graphics/2018/national/mass-shootings-in-america/?utm_term=.f63cc1b03c0b

[32] Baza de date privind terorismul global (GTD), Universitatea din Maryland, https://www.start.umd.edu/gtd/.

[33] Jacque William Wilson și Hudson, “Violența armată în filmele PG-13 s- a triplat”, CNN, 11 noiembrie 2013,  http://www.cnn.com/2013/11/11/health/gun-violence-movies/index.html

[34] Assil Frayh, “Violența armată continuă să crească în filmele PG-13, potrivit studiilor” CNN, 20 ianuarie 2017,  https://www.cnn.com/2017/01/20/health/gun-violence-pg-13-movies-study/index.html

[35] “Jocurile video violente și tinerii“,  Harvard Health Mental Health Letter, 27, nr. 4 (octombrie 2010),  http://affectsofvideogames.weebly.com/uploads/6/4/3/3/6433146/medical_journal.pdf

[36] “Părul scurt pentru femei“, Enciclopedia de modă http://www.fashionencyclopedia.com/fashion_costume_culture/Modern-World-1919-1929/Short-Hair-for-Women.html#ixzz5MO5NNUTa

[37] “Părul lung pentru bărbați”, Enciclopedia de modă http://www.fashionencyclopedia.com/fashion_costume_culture/Modern-World-Part-II-1961-1979/Long-Hair-for-Men.html

[38] “Hip Huggers,” Enciclopedia de modă, http://www.fashionencyclopedia.com/fashion_costume_culture/Modern-World-Part-II-1961-1979/Hip-Huggers.html

[39] Kathryn Bromwich, “Groupie revizitat: femeile cu acces triplu-A în anii ’60”,  The Guardian, 15 noiembrie 2015, https://www.theguardian.com/music/2015/nov/15/groupies-revisited-baron-wolman-rolling-stone-pamela-des-barres

[40] David Ensminger, “La stânga cadranului: Conversații cu vedete punk”, (Oakland, California: PM Press.), 47; Neil Eriksen, “Cultura populară și teoria revoluționară: Înțelegerea punk rock,” https://www.marxists.org/history/erol/periodicals/theoretical-review/19801802.htm

中文正體