Capitolul 10: Folosirea Legii pentru consfinţirea nelegiuirilor
Cuprins
2. Legea: Un instrument al tiraniei în regimurile comuniste
a. Politici extralegale ale terorii de stat
b. Schimbarea continuă a standardelor de corectitudine şi greşeală
c. Partidul Comunist Chinez: Desconsiderare oficială a legii
3. Cum periclitează comunismul legea în Occident
a. Subminarea fundamentelor morale ale legii
b. Preluarea puterilor legislative şi executive
c. Ratificarea legilor maleficului
d. Restricţionarea aplicării legii
e. Folosirea legilor străine pentru a slăbi suveranitatea SUA
4. Restaurarea spiritului legii
*****
1. Legea şi credinţa
Legea este braţul de fier al corectitudinii şi dreptăţii care susţine binele şi pedepseşte răul. Ceea ce este bun şi ce este rău trebuie determinat de cei care fac legile. Din perspectiva credinţei, aceste criterii provin de la divinitate. Scripturile religioase au constituit baza pentru legile care guvernează societatea umană.
Codul lui Hammurabi din vechiul Babilon este prima lege scrisă din istoria omenirii. Gravată în piatră, deasupra codului în sine se înfăţişează o scenă puternică: Shamash, zeul soarelui şi dreptăţii, îi dăruieşte legile Regelui Hammurabi. Aceasta este reprezentarea unui zeu care acordă suveranului uman autoritatea de a-şi conduce poporul prin intermediul statului de drept.
Pentru evrei, Cele Zece Porunci din Vechiul Testament au fost considerate atât lege divină cât şi seculară – o tradiţie care a devenit temelia culturii juridice occidentale. Începând cu împăraţii romani din secolul al IV-lea, cu Iustinian I, conducătorul Imperiului Roman de Răsărit şi cu succesorii săi şi continuând cu Alfred cel Mare, primul dintre regii anglo-saxoni ai Marii Britanii, sistemul juridic s-a inspirat din cele zece porunci ale lui Moise şi doctrina creştină. [1]
În ochii credincioşilor, dispoziţiile specifice ale legii trebuie să respecte standardele divine ale binelui şi răului, precum şi învăţăturile religioase, pentru a avea legitimitate. Mişcările non-violente de nesupunere civilă din Statele Unite își au rădăcina în doctrina creştină timpurie. Împăratul roman a poruncit creştinilor să se închine zeilor romani şi să fie ridicate statui ale împăratului în fața sinagogilor evreieşti. Deoarece aceasta însemna încălcarea directă a primelor două porunci, creştinii au refuzat şi au ales răstignirea sau arderea pe rug, mai degrabă decât să le urmeze. Cu alte cuvinte, legea seculară trebuie să fie subordonată poruncii divine, care este sacră şi inviolabilă.
În general, cele Zece Porunci pot fi împărţite în două categorii. Primele patru descriu relaţia dintre om şi Dumnezeu, adică ceea ce constituie respectul potrivit pentru Dumnezeu. Celelalte şase guvernează relaţiile dintre oameni şi în esenţă reflectă învăţătura lui Isus de a-i iubi pe alţii, așa cum te iubeşti pe tine însuţi. Reverenţa față de divinitate este un imperativ care permite umanităţii să menţină neschimbate principiile corectitudinii şi justiţiei.
Acelaşi lucru este valabil şi pentru China, unde din punct de vedere istoric legea a fost promulgată prin decret imperial. Împăratul sau Fiul Cerului trebuia să urmeze providenţa şi principiile Cerului şi ale pământului. Aceasta este “Tao” sau “Calea” împărtăşită de Lao Tse şi Împăratul Galben. Marele învăţat al dinastiei Han, Dong Zhongshu, a spus: “Măreţia Tao provine din Cer. Cerul nu se schimbă niciodată şi nici Tao”. [2] În concepția antică chineză, “Cerul” nu este o abstractizare a forţelor naturale, ci o divinitate supremă. Credinţa în Tao a Cerului formează fundamentul moral al culturii chinezeşti. Sistemul legislativ chinez derivat din această credinţă a influenţat China de mii de ani.
Cercetătorul juridic american Harold J. Berman a crezut că rolul legii coexistă cu respectarea principiilor generale ale moralităţii sociale şi ale credinţei. Chiar şi în separarea bisericii de stat, ambele sunt reciproc dependente. În orice societate, conceptele de dreptate şi de legalitate trebuie să-şi aibă rădăcinile în ceea ce este considerat sfânt şi sacru. [3]
Spus altfel, legea trebuie să aibă autoritate, care vine din corectitudinea şi justiţia lăsate moştenire de divinitate. Nu numai că legea este dreaptă şi corectă, ci şi sfântă. Sistemul juridic modern păstrează multe faţete ale etichetei religioase care îi întăresc puterea.
2. Legea: Un instrument al tiraniei în regimurile comuniste
Partidele comuniste sunt un cult antiteist. Ele nu vor urma niciodata învăţăturile divine în principiile lor legislative şi îsi propun să taie legăturile societăţilor cu cultura lor ancestrală şi cu valorile tradiţionale. De la bun început, nu a existat nicio șansă ca partidele comuniste să menţină corectitudinea sau justiţia.
a. Politici extralegale ale terorii de stat
În societatea tradiţională, creştinismul spune să-i iubeşti pe ceilalţi ca pe tine însuţi. Învățătura confucianistă spune că omul binevoitor îi iubeşte pe ceilalţi. Aici, dragostea nu se limitează la conceptul îngust al iubirii dintre bărbat şi femeie sau la dragostea care există între membrii familiei sau prieteni. Dragostea cuprinde, de asemenea, bunăvoinţa, mila, dreptatea, altruismul şi alte virtuţi. Cu această bază culturală, legea nu este numai sacră, ci întruchipează spiritul iubirii în societatea umană.
Niciun sistem juridic nu poate spera să răspundă pentru toate formele posibile de conflict şi să ofere judecăţi pentru fiecare dintre ele. Astfel, legile nu sunt doar reglementări specifice, ci trebuie să ia în calcul şi subiectivitatea tuturor părţilor. Judecătorul trebuie să urmeze spiritul legii şi să dea un verdict care respectă principiul bunăvoinţei.
În Templul Ierusalimului, Isus i-a admonestat pe Farisei pentru ipocrizia lor, pentru că, în ciuda faptului că au aderat cu stricteţe la cuvintele lui Moise, au ignorat virtuţile cerute de cod, cum ar fi dreptatea, mila, adevărul şi altele. Văzând dincolo de sensul literal, Isus făcea vindecări de Sabat şi a stat cu ne-evreii (arienii), pentru că el respecta spiritul bunătăţii în doctrine.
În contrast, comunismul își are rădăcinile în ură. Nu numai că îl urăşte pe Dumnezeu, ci şi cultura, stilul de viaţă şi toate tradiţiile pe care le-a creat Divinitatea pentru omenire. Marx nu a fost vag exprimându-şi dorinţa de a se distruge pe sine pentru a ruina şi a trage lumea în jos cu el. El a spus: “Cu dispreţ îmi arunc mănuşa în faţa lumii, Şi, dând cuvintelor mele o forţă activă, Mă voi simţi deopotrivă cu Creatorul!” [4]
Serghei Ghenadievici Neceaev, revoluţionarul nebun al Rusiei ţariste, a scris în broşura sa “Catehismul revoluționar” că revoluţionarul “a rupt toate legăturile care îl legau de ordinea socială şi lumea civilizată, cu toate legile, moralităţile şi obiceiurile sale şi cu toate convenţiile acceptate […] El este duşmanul lor implacabil şi, dacă continuă să trăiască cu ele, este doar pentru a le distruge mai repede”. [5]
Neceaev manifesta resentimentul clar al revoluţionarului împotriva lumii şi se credea dincolo de autoritatea legii. El a folosit termenul cleric “catehism” pentru a descrie viziunea sa asupra unui cult care dispreţuieşte lumea. “El nu este un revoluţionar dacă are milă pentru această lume”, a spus Neceaev.
Lenin a exprimat o viziune similară: “Dictatura este puterea bazată direct pe forţă şi şi nu este supusă nici unui fel de restricţii legale. Dictatura revoluţionară a proletariatului este o putere câştigată şi menţinută prin folosirea violenţei împotriva burgheziei, o conducere ce este nerestricţionată de vreo lege”. [6]
Folosirea puterii politice pentru a ucide, a tortura şi măsura pedeapsa colectivă fără a avea restricţii legale nu este altceva decât terorism de stat. Brutalitatea cu sânge rece este primul pas făcut sub conducerea regimurilor comuniste clasice.
În prima lună după ce bolşevicii au venit la putere în 1917, sute de mii de oameni au fost ucişi în lupta politică. Bolşevicii au înfiinţat Comitetul Extraordinar al Tuturor Ruşilor, numit “Ceka”, și i-au dat autoritatea de a ucide oamenii fără proces. Din 1918 până în 1922, Ceka a ucis nu mai puţin de două milioane de oameni fără proces. [7]
Alexandr Nikolaevici Iakovlev, fost ministru de propagandă al Comitetului Central, membru al Biroului Politic sovietic şi secretar al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS), a scris în prefaţa cărţii sale “Cupa amară: Bolşevismul rus şi Mişcarea de reformă”: “Numai în acest secol, 60 de milioane de oameni din Rusia au murit ca rezultat al războiului, al foametei şi al represiunii”. Folosind arhivele publice, Iakovlev a estimat numărul persoanelor ucise în campaniile sovietice de persecuţie între douăzeci de milioane şi treizeci de milioane.
În 1987, Comitetul Central al Uniunii Sovietice a înfiinţat un comitet, al cărui membru a fost Iakovlev, pentru a examina erorile spontane ale justiţiei în timpul regimului sovietic. După revizuirea a mii de dosare, Iakovlev a scris: “Am o senzație de care nu am putut să scap. Se pare că făptaşii acestor atrocităţi sunt un grup de oameni care sunt deranjaţi din punct de vedere mental, dar mă tem că o astfel de explicaţie riscă să simplifice prea mult problema.”[8]
Pentru a explica mai clar, Iakovlev a văzut că atrocităţile comise în era comunistă nu au provenit din gândirea sau impulsurile umane obişnuite – mai degrabă, ele au fost atent planificate. Aceste crime nu au fost comise pentru binele mai mare al lumii, ci din ura profundă pentru viaţă. Conducătorii comunismului nu comit atrocităţi din ignoranţă, ci din răutate.
După înfiinţarea Uniunii Sovietice, teroarea de stat a fost impusă de regimurile comuniste ulterioare, cum ar fi China, Coreea de Nord şi Cambodgia.
Aşa cum este descris în “Comentariul 7: Istoria omorurilor în Partidul Comunist” din Nouă comentarii despre Partidul Comunist, Partidul Comunist Chinez (PCC) a cauzat între 60 şi 80 de milioane de decese înaintea perioadei de reformă şi deschidere – cifră care ar putea să depăşească numărul total al celor ucişi în ambele războaie mondiale. [9]
b. Schimbarea continuă a standardelor de corectitudine şi greşeală
În timp ce comunismul ignoră orice sens al legalităţii în practicarea terorismului de stat pentru atingerea scopurilor sale interne, el pretinde în faţa ţărilor occidentale că este angajat în aplicarea statului de drept. El face acest lucru astfel încât să se poată implica, infiltra şi submina societăţile libere în numele parteneriatului economic şi comercial, al schimburilor culturale şi al cooperării geopolitice.
De exemplu, la începutul reformei şi deschiderii din 1979, PCC a adoptat o “lege a procedurii penale”, pentru a demonstra ostentativ întărirea instituţiei judiciare. Dar această lege nu a fost respectată în mod serios.
Potrivit lui Marx, legea este un produs al contradicţiei de clasă şi un instrument care întruchipează voinţa clasei conducătoare. Legile unui partid comunist nu provin nici de la Dumnezeu, nici dintr-o iubire autentică faţă de popor, nici din dorinţa de a menţine o societate echitabilă şi dreaptă. Interesele grupului de guvernământ, adică ale partidului comunist sunt tot ceea ce contează. Pe măsură ce obiectivele şi interesele partidului se schimbă, legile sale se schimbă şi ele.
În mod firesc, odată ce PCC a preluat puterea, a adoptat lupta de clasă ca şi ideologie şi a procedat la jefuirea tuturor cetăţenilor. A promulgat legi împotriva infracţiunii de “activitate contrarevoluţionară”, care se aplică tuturor celor care s-au opus politicii de furt a partidului. Toţi cei clasificaţi drept “contrarevoluţionari” au fost închişi sau chiar împuşcaţi de PCC.
După ce a terminat jaful în numele “proprietăţii publice”, PCC avea nevoie de o modalitate de a păstra ceea ce a furat. Acesta şi-a schimbat priorităţile și a pus accentul pe construcția economică, punând în aplicare legi care au protejat proprietatea privată.
În esenţă, aceasta înseamnă protejarea intereselor partidului, întrucât proprietatea care aparţine chinezilor obişnuiţi nu se bucură, în practică, de aceleaşi protecţii. Demolările nesfârşite obligatorii ale locuinţelor oamenilor pentru a face loc dezvoltării ilustrează continuarea aplicării regimului de violenţă prin încălcarea dreptului de proprietate privată.
La începutul anului 1999, Partidul Comunist a anunţat necesitatea de a “conduce ţara conform legii”. [10] Câteva luni mai târziu, a început persecuţia la nivel naţional a practicanţilor Falun Gong care respectă principiile adevărului, compasiunii şi toleranţei. Partidul a înfiinţat Biroul 610 de tip Gestapo pentru a desfăşura campania anti-Falun Gong. Pentru a-şi îndeplini misiunea, Biroul 610 are autoritatea de a ocoli toate legile şi procedurile judiciare. Aceasta manipulează securitatea publică şi birocraţia judiciară pentru a suprima Falun Gong.
Partidul trebuie să invoce continuu noi duşmani pentru a intimida poporul, pentru a-şi ascunde crimele monstruoase şi pentru a-şi atinge scopul represiunii brutale. Modurile şi ţintele persecuţiei se schimbă mereu şi includ campaniile împotriva proprietarilor şi capitaliştilor, masacrarea studenţilor din Piaţa Tiananmen, persecuția practicanţilor Falun Gong şi suprimarea avocaţilor pentru drepturile omului.
În consecinţă, legea trebuie să se schimbe şi ea. În peste 60 de ani de guvernare, Partidul a promulgat patru constituţii, dintre care ultima a trecut prin patru revizuiri de la introducerea sa în 1982. Câştigând experienţă din mai multe campanii politice, PCC a folosit legea pentru a-şi adapta şi a ascunde motivele şi acţiunile. Uneori nu se deranjează nici măcar să aplice acest camuflaj.
c. Partidul Comunist Chinez: Desconsiderare oficială a legii
PCC şi-a scris constituţia cu un limbaj pompos, în încercarea de a arăta că este dedicată supremaţiei legii şi normelor internaţionale civilizate. În practică, însă, constituţia nu este niciodată strict urmată, iar drepturile precum libertatea de exprimare, de credinţă şi de asociere nu sunt protejate.
Potrivit teoriei marxiste, legea reflectă voinţa clasei conducătoare şi este un instrument în guvernarea sa. Atunci, un partid comunist, cu siguranţă va adopta şi modifica legi pentru a-şi suprima duşmanii.
Sub acest tip de sistem, oricine îndrăzneşte să conteste “voinţa clasei conducătoare” – adică oricine se opune intereselor partidului comunist – poate fi supus persecuţiei legale ca duşman de clasă, indiferent dacă sunt şomeri, soldaţi demobilizaţi, fermieri al căror pământ a fost expropriat, avocaţi pentru drepturile omului sau pur şi simplu cei care se luptă pentru a supravieţui.
Pentru avocaţii care profesează în ţările comuniste, legile din cărţi lasă întotdeauna loc preocupărilor practice. Dacă un avocat încearcă să citeze legea şi să argumenteze în favoarea dreptăţii, judecătorul şi procuratura îl vor reduce la tăcere vorbind despre presupusul spirit al legii. Ei chiar spun în mod flagrant că instanţa este condusă de partidul comunist şi trebuie să urmeze ordinele sale. Indiferent care ar fi gândurile acestor angajaţi ai instanţelor, ceea ce spun ei într-adevăr reflectă spiritul legii care există în regimurile comuniste.
În sistemul judecătorilor chinezi, în timpul audierilor care implică practicanţi Falun Gong persecutaţi în China, judecătorii pot spune astfel de lucruri: De ce invocaţi legea? Îmi pasă doar de politică. Partidul nu permite apărarea. Cuvintele liderilor sunt legea. Partidul Comunist conduce instanţa, aşa că trebuie să urmăm linia de partid. Nu este necesară nicio procedură legală pentru problemele Falun Gong. Nu vorbiţi cu mine despre conştiinţă. [11]
Filozoful englez Francis Bacon a scris odată: “O senţinţă viciată face mai mult rău decât mai multe inechităţi. Pentru că aceasta corupe pârâul, celelalte corup fântâna”. [12]
Legile Partidului Comunist, care sunt mereu schimbate şi practicate numai selectiv, nu au nicio sacralitate din care să obţină o autoritate legitimă. De-a lungul secolului trecut, “spiritul de drept” care guvernează sistemul juridic al partidului a adus nenumărate nedreptăţi şi a supervizat moartea a 100 de milioane de oameni nevinovaţi – o datorie de sânge pe care niciun reprezentant al cauzei comuniste nu o va putea ispăşi vreodată.
“Un ucigaş trebuie să plătească cu viaţa, la fel precum un datornic plăteşte cu bani”, spune un proverb. Dacă Partidul Comunist ar aplica cu adevărat legea, ar deveni răspunzător pentru istoria sa sângeroasă.
3. Cum periclitează comunismul legea în Occident
În ţările comuniste diavolul manipulează legea ca instrument de menţinere a puterii, întărirea ideologiei sale şi suprimarea poporului. În ţările libere, scopul său este de a submina credinţa tradiţională şi fundamentele morale ale legii, să distorsioneze standardele binelui şi răului, să profite de puterile legislative şi de aplicare a legii, punând astfel în practică normele demonice.
Legea este strâns legată de politică, religie, educaţie şi alte domenii. Statele Unite au fost mult timp statul de drept. Dar astăzi, odată ce comunismul se extinde în orice colţ al lumii, legea occidentală nu poate scăpa de acţiunile de infiltrare şi subversiune. Această secţiune examinează eroziunea multilaterală a instituţiilor juridice americane.
a. Subminarea fundamentelor morale ale legii
Legea bazată pe religie şi credinţă este sacră. Dar, deoarece partidele comuniste şi diverşii lor adepţi din întreaga lume au promovat ateismul şi teoria evoluţiei, legătura dintre lege şi Dumnezeu a fost întreruptă. Legea a fost în mare măsură redusă la un instrument de răzbunare, arbitraj, negociere şi alocare de beneficii. Cu natura sa divină sub asediu, spiritul legii a început să treacă de la rolul său de a menţine corectitudinea şi dreptatea la a fi expresia noţiunilor şi dorinţelor populare. Aceasta a deschis calea spectrului comunist, lucrând prin agenţii săi muritori, pentru a promova legi alese de el cu scopul de a submina societatea şi a se apropia de scopurile sale distructive.
În Statele Unite, influenţa comunistă în justiţia socială şi liberalismul modern şi-au însuşit conceptele de libertate, progres şi toleranţă pentru a modifica starea morală a societăţii şi, împreună cu aceasta, fundamentele morale ale legii. Folosirea acestor cauze pentru respingerea şi distrugerea fundamentului moral şi religios al legii afectează ce fel de legi pot fi adoptate şi cum vor fi interpretate de către judecători.
Căsătoria, de exemplu, este considerată de credinţele tradiţionale ca fiind o instituţie sfântă care cuprinde unirea soţului şi a soţiei. Căsătoria de acelaşi sex, prin definiţie, încalcă aceste învăţături, iar introducerea ei în societate necesită o schimbare în definirea şi interpretarea juridică a legilor care guvernează căsătoria. Pe de altă parte, dacă poporul se supune poruncii divine şi respectă standardele stabilite de credinţa lor, starea morală a societăţii nu se va schimba şi legea seculară va rămâne stabilă, deoarece se bazează pe principiile lăsate de divinitate. Dacă un anumit comportament ar fi fost considerat imoral potrivit poruncii lui Dumnezeu acum două mii de ani şi azi ar trebui să fie considerat tot imoral.
Liberalismul însă respinge credinţa tradiţională şi judecata morală. El priveşte moralitatea ca un acord laic care se schimbă în funcţie de evoluţia societăţii. Căsătoria, prin urmare, este privită ca un simplu contract între două persoane care sunt dispuse să-şi exprime angajamentul unul faţă de celălalt. Recunoaşterea căsătoriei homosexuale se bazează pe premisa aparentă a libertăţii şi a progresului, însă această premisă este maleabilă şi va duce în mod inevitabil la coruperea legii.
Liberalismul şi progresismul au dus la separarea moralităţii tradiţionale de justiţie. Acest lucru a fost reflectat într-un caz de avort care a ajuns la Curtea Supremă în 1992. Trei judecători au declarat: “Unii dintre noi, ca indivizi, găsesc avortul ofensator faţă de principiile noastre cele mai de bază ale moralităţii, dar acest lucru nu ne poate controla decizia. Obligaţia noastră este de a defini libertatea tuturor, nu de a ne impune propriul cod moral “[13].
Cu alte cuvinte, ceea ce au vrut spună judecătorii este că legea acordă prioritate libertăţii în detrimentul moralităţii şi că valorile libertăţii şi moralităţii sunt separate. Dar libertatea, aşa cum a fost stabilită de părinţii fondatori americani, este un principiu “evident”, adică este atribuit de Dumnezeu – sau, aşa cum o exprimă Constituţia Statelor Unite, de Creator. Respingerea standardelor universale stabilite de Creator în scopul creşterii gamei aşa-numitelor libertăţi este o metodă pe care diavolul o foloseşte pentru a distorsiona legea şi a conduce omenirea la pieire.
b. Preluarea puterilor legislative şi executive
Înainte de intrarea în vigoare a unei noi legi, ea trece printr-o varietate de măsuri, inclusiv redactarea, aprobarea politică, hotărârile judecătoreşti privind legalitatea acesteia sau punerea în aplicare de către organele de drept. În timpul acestui proces, indivizi sau grupuri din mediul academic, media, cercuri juridice şi chiar industria de divertisment exercită influenţă asupra legislaţiei şi a adoptării legii.
Spectrul comunist şi-a găsit reprezentanţi în întreaga societate pentru a prelua controlul asupra procesului legislativ. Diverse lobby-uri politice au depus toate eforturile pentru a umple agenţiile guvernamentale cu cei cu convingeri de stânga. În domeniul judiciar, ei au devenit judecători, procurori sau alţi oficiali responsabili de aplicarea sistemul juridic.
Un preşedinte liberal va face tot ce-i stă în putinţă pentru a numi judecători de aceeaşi orientare la Curtea Supremă, unde îşi vor folosi influenţa pentru a distruge legea sau vor folosi puterile executive pentru a eluda sistemul juridic. Din punct de vedere istoric, preşedinţii liberali americani au avut tendinţa de a acorda mai multe graţieri. Într-o administraţie prezidenţială recentă, preşedintele a schimbat sentinţele a 1385 de condamnaţi şi a acordat un total de 212 de graţieri, cel mai mare număr de la administraţia preşedintelui Harry Truman încoace. [14] Într-unul din actele sale finale, înainte de a părăsi Casa Albă, preşedintele a schimbat sentinţele a 209 persoane şi le-a acordat clemenţă altor 64 de persoane. Majoritatea celor care au primit graţieri au fost infractori non-violenţi. O excepţie a fost un om care a fost acuzat şi găsit vinovat de scurgeri masive de informaţii: şapte sute de mii de documente militare secrete. Cu clemenţa prezidenţială, sentinţa sa a fost redusă şi el a executat doar patru ani de condamnare din treizeci şi cinci de ani. [15]
În timp ce preşedintele are puterea constituţională de a acorda graţieri, suprasolicitarea acestei puteri funcţionează împotriva funcţiei şi scopului legii, şi anume acela de a pedepsi greşelile şi de a sprijini cetăţenii oneşti.
În 1954, senatorul Lyndon B. Johnson din Texas, care mai târziu a devenit cel de-al 36 preşedinte al Statelor Unite, a introdus amendamentul Johnson, care interzice organizaţiilor non-profit, inclusiv bisericilor, să se angajeze în anumite activităţi. Celor care încălcau legea li s-ar fi putut revoca anumite scutiri de impozite. Datorită acestui fapt, unele biserici creştine îi instruiesc pe preoţii lor să evite anumite subiecte politice atunci când vorbesc din amvon, inclusiv aspecte sociale controversate, cum ar fi avortul, homosexualitatea, eutanasia, cercetarea cu celule stem şi aşa mai departe.
Spectrul comunist a manipulat, de asemenea, toate grupurile politice în încercarea de a schimba aplicarea legii de către procurori în mod aleatoriu. Ajuns în poziţia de procuror districtual datorită sponsorilor progresiști şi anumitor grupuri politice, acesta a concediat 31 de procurori în prima săptămână de lucru. Cerând suspendarea “încarcerării în masă”, el a ordonat, de asemenea, celorlalţi membri ai biroului său să înceteze urmărirea penală pentru posesia de marijuana. Există situaţii similare în alte state. Preşedintele sindicatului procurorilor a spus că efectul a fost acela de a solicita procurorilor să aleagă legile pe care le-ar aplica. În opinia sa, a fost un fenomen foarte riscant atunci când oficialii aleşi au fost avertizaţi să ignore legile pe care au jurat să le susţină. [16]
De asemenea, judecătorii au competenţa de a anula deciziile departamentelor administrative. De exemplu, legea americană privind imigraţia conferă preşedintelui dreptul de a refuza străinilor să intre în ţară în situaţii de urgenţă. Cu toate acestea, unii judecători influenţaţi de liberalism au considerat că o interdicţie recentă de călătorie emisă de preşedinte este o discriminare religioasă. Hotărârile lor au întârziat interdicţia timp de peste patru luni, până când acţiunea executivă a fost confirmată de Curtea Supremă.
Avocaţii au o mare influenţă asupra hotărârilor judecătoreşti. Înclinaţiile politice ale unei asociaţii juridice pot avea un impact direct asupra executării voinţei legii. Într-o asociaţie de avocaţi care este reprezentată la nivel naţional, fondatorul este un socialist convins care crede în proprietatea publică şi afirmă că scopul său final este instaurarea comunismului. [17] Asociaţia are zeci de mii de membri în întreaga ţară şi un buget anual de sute de milioane. Depune dosare pentru a susţine cauze precum căsătoria între persoane de acelaşi sex, dreptul homosexualilor de a adopta copii şi drepturile de avort şi de a combate discriminarea împotriva homosexualităţii, bisexualităţii şi altele.
Liberalismul şi progresismul ocupă poziţii politice cheie în Statele Unite şi domină mediul academic, mass-media şi mişcările sociale. Acest lucru a permis diavolului să aibă putere fără precedent asupra proceselor legislative şi judiciare.
c. Ratificarea legilor maleficului
Interzicerea slăvirii divinității
Dumnezeu este pretutindeni în viaţa americană. Motto-ul ţării este “În Dumnezeu avem încredere”. Acest lucru nu apare numai în versurile imnului naţional al Statelor Unite, ci şi pe bancnotele dolarului folosite în fiecare zi. Declaraţia de Independenţă a SUA l-a descris pe Dumnezeu ca pe Creator şi afirmă că drepturile omului sunt ceea ce ne-a dat Creatorul. Toţi oficialii guvernamentali americani, inclusiv preşedintele şi judecătorii, spun “Aşa să mă ajute Dumnezeu” atunci când îşi depun jurământul. Sfârşitul cel mai comun al discursurilor prezidenţiale este “Dumnezeu să binecuvânteze America”. Angajamentul de loialitate recitat în şcolile publice descrie Statele Unite ca pe “o naţiune a lui Dumnezeu”.
Unele dintre aceste tradiţii au durat peste două sute de ani, având o istorie aproape la fel de lungă ca cea a Statelor Unite de la înfiinţarea sa. Dar, în ultimii şaizeci de ani, acestea au fost constant contestate de adepţii comunisti.
Astfel, o asociaţie naţională de avocaţi îşi propune să elimine expunerea publică a Celor Zece Porunci din Statele Unite. Cel mai celebru caz a avut loc în Montgomery, Alabama. În 2001, asociaţia a cerut înlăturarea unei plăci cu Cele Zece Porunci, care se afla în rotonda instanţei de stat. Au găsit un judecător desemnat de preşedintele democrat de la momentul audierii cazului. Într-un verdict de şaptezeci şi şase de pagini, judecătorul a decis în favoarea asociaţiei de avocaţi. Specificul hotărârii poate părea ridicol. De exemplu, judecătorul a susţinut că “atmosfera solemnă a rotondei”, frescele din spatele plăcii şi atmosfera creată de un tablou care conţine o cascadă constituiau un motiv suficient pentru a elimina cele zece porunci. Judecătorul a mai spus că “vârful înclinat” al plăcii seamănă cu o Biblie deschisă şi îi făcea pe cei care treceau “să se simtă ca şi cum statul Alabama avansează, susţine, favorizează sau preferă, creştinismul”. [18]
Acesta nu este nici începutul, nici sfârşitul în ceea ce priveşte această problemă. Încă din 1980, Curtea Supremă a interzis afişarea Celor Zece Porunci în şcolile publice. Această decizie a catalizat o mişcare generală în întreaga ţară de a elimina expunerea Celor Zece Porunci în public. În Utah, ACLU a oferit chiar şi o recompensă oricărei persoane dispuse să semnaleze plăcile care nu fuseseră încă scoase. [19]
O Curte a Circumscripţiei Statelor Unite a hotărât la 26 iunie 2002 că şcolile publice nu au dreptul să deţină “jurământul solemn” deoarece includ cuvintele “sub Dumnezeu”. Această decizie a fost ulterior anulată de Curtea Supremă pe 14 iunie 2004. [20]
Această bătălie legală se desfăşoară încă. Imnul naţional american, motto-ul naţional, angajamentul Pledge of Allegiance, rugăciunile şcolare etc. sunt asediate de atei şi de activiştii de stânga.
Aici este necesară o scurtă explicaţie pentru a clarifica faptul că “Dumnezeu”, aşa cum este folosit mai sus, a fost o referire generală la divin sau la “Creator” menţionat în Declaraţia de Independenţă. Fiecare religie are propria înţelegere şi recunoaştere a Creatorului. Prin urmare, cuvântul “Dumnezeu” în sine nu promovează o anumită religie sau nu încalcă amendamentele constituţionale ale Statelor Unite. Într-o naţiune de credinţă profundă, apariţia unei mişcări extreme care încearcă să interzică slava publică a lui Dumnezeu reflectă măsura în care diavolul a pătruns în domeniul dreptului.
Modificarea spiritului Constituţiei: interpretarea şi jurisprudenţa
În redactarea Constituţiei Statelor Unite, Părinţii Fondatori au stabilit separarea puterilor, structura judecătorească având iniţial cea mai mică putere. Congresul (ramura legislativă) este responsabil de adoptarea legilor, Preşedintele (ramura executivă) este responsabil de guvernare în conformitate cu legile de executare şi aplicare, iar Curtea Supremă (instanţa judiciară) nu are nici puterea de a promova legi şi nici de a guverna.
În timp ce Curtea Supremă audia un caz referitor la angajamentul Pledge of Allegiance, sondajele au arătat că 90% dintre americani au susţinut păstrarea expresiei “sub Dumnezeu”. În Camera Reprezentanţilor, au fost 416 voturi pentru şi doar trei voturi împotrivă. [21] În Senat, rezultatul a fost 99 de voturi la zero. [22] Decizia Congresului a reflectat opinia veritabilă a publicului american.
În calitate de reprezentanţi aleşi ai poporului, membrii Congresului şi preşedintele au mandate care variază de la doi la şase ani înainte de efectuarea altor alegeri. Atâta timp cât societatea publică şi majoritară este ghidată de standardele divine de moralitate, măsura în care preşedintele şi membrii Congresului pot aluneca spre stânga este limitată. De exemplu, dacă societatea mainstream este împotriva căsătoriei între persoane de acelaşi sex, va fi dificil pentru un congresman sau senator să o susţină. Dacă aceşti politicieni se opun opiniei publice, riscă să fie scoşi din funcţie.
Pe de altă parte, judecătorii Curţii Supreme nu trebuie să ţină seama de opinia publică, deoarece mandatele pe care le deţin sunt pe viaţă. Odată numiţi, aceştia pot lucra timp de decenii. În plus, există doar nouă judecători. Este relativ mai uşor să influenţeze deciziile acestor nouă persoane decât să modifice întreaga opinie publică predominantă.
Judecătorii se pronunţă în conformitate cu legea, iar legile sunt adoptate sau abrogate în baza Constituţiei. Astfel, pentru a schimba societatea prin legislaţie, este imperativ să se schimbe Constituţia. În Statele Unite, modificarea Constituţiei necesită sprijin de la două treimi din Congres şi a cel puțin trei sferturi din state. Aceste măsuri stricte fac dificilă modificarea definitivă a Constituţiei.
Strategia progresistă nu este aceea de a modifica Constituţia, ci de a schimba sensul original al cuvintelor din Constituţie prin reinterpretarea lor. Ei consideră Constituţia ca fiind un document “viu” şi “în continuă evoluţie” şi merg pe precedentul stabilit de Curtea Supremă, codifică opiniile Stângii în lege. În acest fel, ei îşi exercită în mod secret voinţa în pofida Constituţiei, ceea ce echivalează cu subminarea ei.
Comanda divină nu mai este principiul cel mai înalt. Constituţia a primit o lovitură dură sub ciocănelele judecătorilor liberali ai Curţii Supreme. Deoarece hotărârile Curţii Supreme sunt definitive şi trebuie respectate chiar de către preşedinte, ramura judiciară are o parte tot mai mare de autoritate printre cele trei ramuri stabilite de părinţii fondatori. În practică, judecătorii Curţii Supreme au dobândit puteri legislative parţiale şi chiar executive.
Acţiunile judecătorilor liberali ai Curţii Supreme au condus societatea americană la o serie de consecinţe grave şi dificil de remediat. În situaţia actuală, Curtea Supremă poate, prin audierile de caz, să dispună îndepărtarea Celor Zece Porunci din şcolile şi spaţiile publice, să rescrie procedurile penale, să crească impozitele, să recunoască dreptul la avort şi căsătoria între persoane de acelaşi sex, să permită publicarea şi afişarea pornografiei şi aşa mai departe.
Supremaţia în creştere a sistemului judiciar, combinată cu hotărârile judecătorilor liberali, i-a dat spectrului comunist un instrument important pentru realizarea planurilor sale.
Promovarea conţinutului obscen în numele libertăţii
Perioada anilor ’60 a fost o epocă de transformare profundă în întreaga societate americană. Studenţii de stânga au condus mişcarea anti-război, rock-and-roll, cultura hippie, mişcarea feministă, eliberarea sexuală şi alte curente anti-tradiţionale, aducând haosul în întreaga ţară.
În această perioadă, judecătorul şef al Curţii Supreme a SUA a fost liberalul Earl Warren. În timpul mandatului lui Warren în funcţia de şef al justiţiei, Curtea Supremă a pronunţat hotărâri foarte importante şi profunde. Aceasta a inclus interzicerea rugăciunilor în şcoala publică [23] şi a permis publicaţiile care conţin materiale sexuale explicite. [24]
În cartea sa “Susţinătorii supremaţiei: Tirania judecătorilor şi cum să o oprim”, cercetătorul Phyllis Schlafly a furnizat statistici care arată că între 1966 şi 1970 Curtea Supremă a adoptat treizeci şi patru de hotărâri care au anulat deciziile instanţelor inferioare ce interziceau conţinutul obscen. [25] Hotărârile Curţii Supreme nu au fost semnate, iar majoritatea lor a constat în doar unul sau două rânduri. Spus altfel, nici măcar judecătorii nu s-au deranjat să-şi raţionalizeze deciziile.
În 1966, Hollywood a ridicat restricţiile privind manifestarea conţinutului obscen în film. În curând a urmat o mulţime de tipuri de lucrări pornografice, iar astăzi ele au saturat fiecare domeniu al societăţii.
Primul amendament al Constituţiei americane garantează libertatea de exprimare. Intenţia era să consfinţească dreptul de a exprima opiniile politice, nu de a produce şi de a difuza pornografie.
Legalizarea abuzului de droguri
Pe măsură ce lumea se pregătea să întâmpine noul an la 31 decembrie 2017, CNN a difuzat un film cu mai multe fotografii ale unei femei reporter care fuma marijuana. Fiind vizibil sub influenţa drogului, ea părea dezorientată şi nu-și dădea seama de împrejurări. Difuzarea filmului a stârnit o critică generală. [26]
În 1996, California a devenit primul stat american care a legalizat marijuana pe bază de prescripţie medicală şi multe state i-au urmat exemplul. Până în 2012, Colorado şi Washington au legalizat marijuana pentru “uz recreaţional”, adică au legalizat abuzul de droguri. În aceste două state, plantarea, fabricarea şi vânzarea marijuanei de către adulţi este complet legală. De asemenea, a fost legalizată în California. În iunie 2018, guvernul canadian a anunţat că utilizarea de marijuana va deveni legală la nivel naţional în viitorul apropiat.
În afară de a provoca daune grave organismului uman, drogurile dau dependenţă psihologică. Odată dependenţi, oamenii pot renunţa la toate constrângerile morale pentru a obţine mai multe droguri. Pe de altă parte, cei care susţin legalizarea marijuanei cred că atâta timp cât poate fi obţinută legal, aceasta ar fi o modalitate eficientă de a reduce traficul de droguri. Ei spun că legalizarea permite o reglementare mai strictă a drogurilor şi, prin urmare, o reducere a criminalităţii legate de droguri.
Prin legalizarea drogurilor, multe guverne anticipează economisirea de venituri de miliarde de dolari. Dar nu este dificil de văzut că, pe măsură ce un număr mai mare de oameni devin dependenţi, îşi pierd dorinţa de a munci şi suferă de o sănătate precară, productivitatea va scădea, iar avuţia creată de societate se va micşora. Este evident că legalizarea drogurilor nu poate creşte veniturile guvernamentale pe termen lung.
Mai mult, aprecierea binelui sau a răului nu ar trebui să se bazeze pe profitul economic, ci pe standardele divine. Moralitatea tradiţională vede corpul uman ca fiind sacru şi creat după asemănare divină. Religiile occidentale cred că trupul este “templul Duhului Sfânt”, în timp ce în Orient s-a crezut că trupul se poate îmbunătăţi prin cultivare pentru a deveni un Buddha sau un Tao. În acest caz abuzul de droguri este un act de profanare.
Potrivit unei relatări a Los Angeles Times, una dintre personalităţile importante care se ocupă de legalizarea marijuanei în Statele Unite este un progresist bogat.[27] În martie 2017, şase senatori au scris scrisori către Departamentul de Stat american solicitând ca acest individ să fie cercetat pentru că se foloseşte de funcția sa pentru a promova progresismul în străinătate şi pentru a submina guvernele conservatoare. [28]
Legalizarea drogurilor este un pas suplimentar în a face oamenii să-şi piardă constrângerile morale şi să le fie întreruptă legătura cu Divinul. Pe măsură ce societatea se confruntă cu mişcări violente şi cu încetinirea creşterii economice, apar condiţiile pentru comunişti de a-şi stabili puterea politică.
Legalizarea căsătoriei de acelaşi sex
Cartea Genezei descrie distrugerea Sodomei. Una dintre crimele comise de locuitorii oraşului condamnat a fost homosexualitatea. Aceasta este originea termenului “sodomie”, ceea ce înseamnă relaţii sexuale între bărbaţi. Cei care au cunoştinţe de bază despre Biblie ştiu că homosexualitatea merge împotriva voinţei lui Dumnezeu.
În iunie 2015, Curtea Supremă a hotărât printr-o decizie cu cinci voturi pentru şi patru împotrivă că actul căsătoriei între persoane de acelaşi sex este un drept garantat de Constituţie.[29] Atunci când hotărârea a fost adoptată, preşedintele american a schimbat bannerul de pe contul oficial de Twitter al Casei Albe cu steagul curcubeu în sprijinul drepturilor LGBT. Hotărârea Curţii Supreme a interzis celor paisprezece state care au oprit căsătoria între homosexuali să-şi aplice aceste legi proprii.
În august 2015, un funcţionar judeţean din Rowan a refuzat să elibereze certificate de căsătorie unor cupluri de acelaşi sex din cauza convingerilor sale. Mai târziu, ea a fost arestată timp de cinci zile deoarece a respins o hotărâre judecătorească federală americană care prevedea emiterea documentelor. [30] De fapt, instanţa i-a încălcat dreptul constituţional la libertatea de credinţă.
Atunci când Curtea Supremă a hotărât în favoarea legalizării căsătoriei homosexuale, fostul guvernator al Arkansasului şi fostul candidat republican Mike Huckabee a numit hotărârea “tirania judiciară”. [31]
Avocatul constituţional şi cercetătorul Phyllis Schlafly a enumerat nouă modalităţi pe care judecătorii le folosesc pentru a submina moralitatea socială. Ei rescriu Constituţia, cenzurează recunoaşterea lui Dumnezeu, redefinesc căsătoria, subminează suveranitatea SUA, promovează pornografia, sprijină feminismul, aplică legea pentru handicapaţi, intervin în alegeri şi impun impozite. [32]
Începând cu anul 2017, douăzeci şi cinci de ţări şi teritorii au recunoscut oficial sau au acceptat căsătoriile între persoane de acelaşi sex, inclusiv ţările occidentale dezvoltate, precum Statele Unite, Marea Britanie, Franţa, Germania, Spania, Norvegia, Belgia, Australia, Noua Zeelandă şi Canada. Aceasta este o situaţie deranjantă. Legea are puterea de a întări moralitatea sau de a influenţa mişcarea ei într-o nouă direcţie. Legalizarea comportamentului care se abate de la valorile morale tradiţionale echivalează cu faptul că guvernul şi legile instruiesc oamenii să trădeze moralitatea şi să nu se supună poruncilor lui Dumnezeu.
Sub influenţa corectitudinii politice, critica haosului în care se află societatea noastră – fie din partea oamenilor, a asociaţiilor civile sau a grupurilor religioase în particular – poate fi uşor escaladată la nivelul politicului sau al justiţiei şi are drept rezultat restricţii asupra libertăţii de exprimare sau alte pedepse. În urma legalizării comportamentului imoral, orice comentarii sau critici asupra unor chestiuni conexe sunt adesea acuzate drept încălcarea legilor, cum ar fi cele referitoare la discriminarea de gen. Legea a fost transformată într-un mijloc de a strangula capacitatea oamenilor de a gândi moral. În mod esenţial, promovează homosexualitatea şi încurajează oamenii să se dedice dorinţelor nesfârşite şi degenerării.
Eliminarea responsabilităţii personale
Religiile tradiţionale subliniază importanţa responsabilităţii personale. În Biblie, cartea lui Ezechiel foloseşte tatăl şi fiul ca o pildă pentru a descrie exemple bune şi rele. Deşi sunt tată şi fiu, ei suportă consecinţele comportamentului lor şi nu sunt responsabili personal pentru acţiunile celorlalţi. Aşa cum spune Biblia: “Ce semeni, aceea vei culege.” Chinezii cred că bunătatea dă naştere bunătăţii şi că răul va fi pedepsit, ceea ce stipulează acelaşi principiu.
Libertatea înseamnă responsabilitate. O persoană are dreptul şi libertatea de a-şi alege ideile, exprimarea şi acţiunile. El trebuie, de asemenea, să fie responsabil pentru propriile alegeri. Odată ce o persoană a comis o infracţiune, ar trebui să fie pedepsită în consecinţă. Acesta este principiul justiţiei. Cu toate acestea, judecătorii liberali îi încurajează pe oameni să-şi micşoreze responsabilităţile şi să transfere răspunderea condiţiilor sociale predominante, cum ar fi mediul economic sau rasial, sănătatea fizică şi psihică, educaţia şi alţi parametri demografici, permiţând infractorilor să scape de pedeapsa legală.
d. Restricţionarea aplicării legii
Sub influenţa liberală, mulţi judecători sau agenţii legislative reduc în mod deliberat puterea legitimă a organelor de drept, închizând ochii în mod efectiv la crime. Scopul Spectrului comunist în acest sens este acela de a paraliza aparatul de stat pentru a provoca mişcări sociale, ceea ce apoi creează pretexte fie pentru extinderea guvernului, fie pentru condiţiile necesare unei lovituri de stat sau a unei revoluţii.
Multe state au adoptat legi de stânga, un exemplu tipic fiind legea “statului-sanctuar”. Printre alte prevederi, un stat-sanctuar interzice oficialilor federali să aresteze imigranţi ilegali în închisorile locale, inclusiv pe cei pentru care au mandate de arestare. Poliţia locală nu are dreptul să coopereze cu agenţii federali pentru a pune în aplicare legile privind imigraţia.
Acest lucru reprezintă un risc grav de securitate pentru public. În iulie 2015, imigrantul ilegal Jose Ines Garcia Zarate a împuşcat şi a ucis o tânără care mergea pe Fisherman’s Wharf din San Francisco. Zarate avea deja antecedente: el a fost acuzat de şapte infracţiuni care implicau droguri şi jaf, deţinerea de arme şi fusese deportat de cinci ori. Când San Francisco a adoptat legea privind “oraşul-sanctuar”, Zarate a fost eliberat din custodie şi a evitat autorităţile federale de imigrare care solicitau cea de-a şasea deportare.
Atunci când un criminal este judecat, procurorul se confruntă cu standarde extrem de stricte. Acest lucru este evident pentru a proteja drepturile legitime ale suspectului, dar adesea rezultatul este că infractorii sunt capabili să profite de lacunele din lege. Persoanele viclene sau cei care se bucură de un statut sau de privilegii, cei care înţeleg legea şi reglementările sau cei care angajează avocaţi capabili pot prelungi procesul judiciar, ceea ce implică costuri mari pentru sistemul judiciar. Chiar suspecţii vinovaţi pot fi foarte greu aduși în faţa justiţiei.
Influenţaţi de răspândirea “eliberării sexuale”, verdictele în cazurile care implică infracţiuni sexuale citează adesea constatările din cercetările recente pentru a susţine că prejudiciile cauzate de abuz sunt puţine sau inexistente. Multe cazuri au fost rezolvate prin reducerea condamnărilor celor cu “comportament de prădător sexual”.[33]
Multor criminali obişnuiţi li s-au redus pedepsele iniţiale, din cauza deficitului bugetar sau a drepturilor prizonierilor. Motivaţia reală, totuşi, este corectitudinea politică – ca să slăbească puterea legii, să perturbe ordinea socială şi să deschidă drumul spre extinderea guvernului.
Pentru ca legea să fie corectă, ea trebuie să administreze o pedeapsă strictă acelora care comit crime de neiertat. Din antichitate, crima a fost pedepsită cu moartea. Dar astăzi, unele ţări şi teritorii au abolit pedeapsa capitală pe motive de umanitate, toleranţă sau un presupus respect faţă de viaţă.
Sub influenţa liberalismului deviat şi progresismului, unii oameni dau greutate inutilă drepturilor prizonierilor – indiferent de gravitatea crimei – rămânând însă suspect de tăcuţi faţă de victime. Dacă un criminal este hrănit şi adăpostit din banii contribuabililor, pierderea libertăţii lui nu este o retribuţie echitabilă pentru moartea victimei şi trauma pe care o cauzează celor dragi.
Mulţi cercetători din Statele Unite au constatat că pedeapsa capitală este eficientă pentru descurajarea criminalităţii. David Muhlhausen, analist senior al Fundaţiei Heritage, a mărturisit în faţa Comitetului Judiciar al Senatului în 2007 că pedeapsa capitală are un efect disuasiv şi poate salva vieţi.
În anii 1990, trei profesori, printre care Paul Rubin de la Universitatea Emory, au examinat statistici privind criminalitatea pe o perioadă de douăzeci de ani în trei mii de oraşe din Statele Unite şi au concluzionat că “fiecare execuţie are drept rezultat, în medie, optsprezece crime mai puţin”.
Chiar şi cercetătorii care sunt împotriva pedepsei capitale trebuie să admită că are un efect disuasiv.
Împingând conceptele de libertate şi legalitate la extrem, diavolul a distorsionat legea şi i-a furat sacralitatea.
e. Folosirea legilor străine pentru a slăbi suveranitatea SUA
Atunci când judecătorii liberali nu pot găsi formulări în Constituţia SUA pentru a-şi susţine opiniile personale, ei folosesc legi adoptate în alte ţări pentru a-şi susţine argumentele.
De exemplu, în speța Lawrence împotriva statului Texas (2003), un judecător dorea să abroge un statut din Texas care “interzicea adulţilor homosexuali să se angajeze în acte sexuale”, dar nu a putut găsi nimic în Constituţie pentru a-şi susţine cazul. El a citat apoi o “agenţie cu autoritate” dinafara Statelor Unite spunând că homosexualitatea era “o parte integrantă a libertăţii umane în multe alte ţări” şi a abrogat cu succes legea. Acest caz a dus la abrogarea unor statute similare în alte treizeci de state.
Gândirea comunistă s-a răspândit în jurul lumii în diferite forme. Tendinţa socialistă din Asia şi Europa este evidentă şi are o mare influenţă şi în Africa şi în America Latină. Ţări precum Zimbabwe şi Venezuela sunt ţări socialiste. Chiar şi Canada este influenţată de acesta.
Comerţul şi globalizarea au făcut ca Statele Unite să aibă relaţii mai strânse cu alte ţări. Pentru a introduce elemente ale socialismului pe plan intern, judecătorii liberali folosesc scuza potrivit căreia se conformează convenţiei internaţionale şi apoi folosesc jurisprudenţa pentru a modifica spiritul Constituţiei. Ca lider al lumii libere, dacă Statele Unite nu pot menţine standardele tradiţionale de bază, întregul glob va fi pierdut din cauza comunismului.
4. Restaurarea spiritului legii
Astăzi, legea a fost îndreptată împotriva învăţăturilor divine care au inspirat-o iniţial. Legalitatea a devenit metoda pe care diavolul o foloseşte pentru a călca în picioare fundamentul moral al societăţii umane, aducându-l la marginea distrugerii.
Legislaţia anti-tradiţională şi imorală a slăbit capabilitatea legii de a menţine ordinea socială, lăsând extinderea puterii de stat ca singura “soluţie” când e rău.
Gânditorul francez Tocqueville a avertizat că dictatura era singurul mijloc de guvernare care poate aduce oamenii într-o societate lipsită de credinţă. Perversiunea legii în prezent erodează credinţele tradiţionale şi conduce societatea spre tiranie.
Dacă diavolul va reuşi să obţină controlul deplin asupra legii, aceasta ar deveni o armă puternică în corupţia umanităţii. În astfel de circumstanţe, oamenii ar avea la dispoziţie doar două opţiuni: fie să refuze să urmeze autorităţile, fie să-şi trădeze moralitatea pentru a se conforma legilor degenerate. Prima ar însemna distrugerea dreptului în practică, aşa cum a spus juristul Harold Berman: “Legea trebuie să fie credibilă; altfel, există doar în nume”. Această ultimă opţiune implică o pantă alunecoasă a declinului moral, creând un ciclu descendent în care legea şi starea societăţii concurează într-o cursă pentru a ajunge la fund. În ambele cazuri, societatea în ansamblu nu ar avea nicio cale de ieşire din acest vortex demonic.
Cartea din 1958, The Naked Communist, cuprinde patruzeci şi cinci de obiective urmărite de Partidul Comunist pentru a se infiltra şi a submina Statele Unite. Şapte dintre ele se referă la sistemul juridic. [37]
Cel de-al 16-lea obiectiv constă în folosirea deciziilor tehnice ale instanţei pentru a slăbi instituţiile importante din SUA, susţinând că comportamentul lor încalcă drepturile publice.
Obiectivul 24-lea se referă la eliminarea tuturor legilor care restricţionează conţinutul indecent, portretizându-le drept cenzură care încalcă libertatea de exprimare şi exprimarea.
Cel de-al 29-lea este de a contesta Constituţia ca fiind defectuoasă, depăşită sau incompatibilă cu practica internaţională.
Obiectivul 33 este de a elimina toate legile şi legislaţiile care interferează cu operaţiunile Partidului Comunist.
Al 38-lea obiectiv este de a face legal ca agenţii ce nu fac parte din poliţie să poată să efectueze arestări. Toate problemele comportamentale trebuie să fie delegate lucrătorilor din domeniul sănătăţii mintale.
Cel de-al 39-lea obiectiv este de a elimina controlul asupra domeniului psihiatriei şi de a impune legi referitoare la sănătatea mintală pentru a controla persoanele care nu acceptă scopuri comuniste.
Obiectivul 45 este eliminarea Connally Reservation, cunoscută şi sub numele de Amendamentul Connally. Această reglementare conferă Statelor Unite dreptul de a favoriza jurisdicția națională asupra hotărârilor instanţelor internaţionale. Scopul acestui obiectiv este de a împiedica Statele Unite să-şi protejeze suveranitatea internă şi, în schimb, să dea putere organismelor internaţionale, cum ar fi Curtea Mondială, să prevaleze asupra sistemului judiciar american.
Comparând obiectivele enumerate mai sus cu ceea ce a fost deja implementat, este evident că comunismul s-a plasat bine pentru a continua să submineze legea şi justiţia americană.
Fie că este vorba de politici publice de ură în ţările controlate de regimurile comuniste, fie de reglementări în ţările vestice în care ideologia comunistă a erodat instituţiile legislative şi judiciare, în ambele cazuri, ţinta este spiritul legii – adică respectul pentru divin şi moralitatea tradiţională.
Dacă nu suntem capabili să menţinem standardele morale stabilite de porunca divină ca fiind criteriul nostru pentru a discerne binele de rău, atunci suntem sortiţi să ne pierdem independenţa judiciară în faţa spectrului comunist. Agenţii sub influenţa comunismului vor folosi legea pentru a-i suprima pe cei drepţi şi pentru a-i promova pe cei răi – executând involuntar planurile spectrului de a extermina omenirea. Nu este prea mult timp rămas la dispoziţie pentru a inversa această tendinţă.
Referinţe
[1] Harold J. Berman, “Interacţiunea dintre Drept şi Religie” (Nashville: Abingdon Press, 1974), 51-55.
[2] Ban Gu, “Cartea Han: Cronica lui Dong Zhongshu” [班固, “漢書 · 董κτό舒 傳”]
[3] Berman, “Interacţiunea dintre Drept şi Religie“
[4] W. Cleon Skousen, “The Naked Communist” (Salt Lake City: Izzard Ink Publishing, 1958, 2014).
[5] Serghei Nechayev, “Catehismul Revoluţionar”, 1869, https://www.marxists.org/subject/anarchism/nechayev/catechism.htm
[6] Vladimir Lenin, “Revoluţia Proletară şi Renegada Kautsky“, https://www.marxists.org/archive/lenin/works/1918/prrk/common_liberal.htm
[7] Li Yuzhen, “Lucrarea de insurrecţie: istoria rusă a secolului XX” , (Yanhuang Chunqiu , ediţia a Xa din 2010) [李玉貞, <一部 顛覆性 著作: “二十 世紀 俄國 史”> “炎黃 春秋” 2010 年第十期.]
[8] O Yakovlev, “Pentru cititorii chinezi (Prefaţă la ediţia chineză)“, “Cupa amară: Bolşevismul rus şi mişcarea reformată”, trad. Xu Kui et. al., (Beijing: Xinhua chubanshe, 1999), 10.
[9] “Comentariul 7: Istoria uciderii Partidului Comunist“, ” Nouă Comentarii despre Partidul Comunist“, https://ro.tuidang.org/noua-comentarii/7-despre-istoria-omorurilor-in-partidul-comunist-chinez.html
[10] La 15 martie 1999, “Modificarea Constituţiei Republicii Populare Chineze” adoptată la a doua sesiune a celui de-al IX-lea Congres Naţional al Poporului; a introdus la articolul 5 în Constituţie: “Republica Populară Chineză pune în aplicare regula legii şi construieşte o ţară socialistă condusă de lege“. A se vedea Linxian,”Principiile constituţionale şi guvernarea ţării prin lege“, www.people.com.cn, 2 noiembrie 2006, http://legal.people.com.cn/GB/43027/73487/73490/4990833.html
[11] Ouyang Fei, “Nonsens roşu“, Minghui.org, 8 ianuarie 2015 [ 歐陽 非 : < 红色 荒唐 言论 > , 明慧網, 2015 年 1 月 8 日, http://www.minghui.org/mh/articles/2015/1/8/302850.html ]
[12] Francis Bacon, “Of Judicature”, Eseuri, civile şi morale”, http://www.notable-quotes.com/b/bacon_francis_viii.html
[13] “Parenthood Planned din Pennsylvania de Sud-Est împotriva lui Casey (nr. 91-744, 91-902)”. Citat în “Curtea Supremă de Justiţie; Extrase din decizia judecătorilor în cazul Pennsylvania, The New York Times , 30 iunie 1992, https://www.nytimes.com/1992/06/30/us/the-supreme-court-excerpts-from-the-justices-decision-in-the-pennsylvania-case.html
[14] Tom Murse, “Numărul graţierilor preşedintelui” , ThoughtCo , 09 martie 2018, https://www.thoughtco.com/number-of-pardons-by-president-3367600
[15] Gregory Korte, “Obama schimbă sentinţa lui Chelsea Manning în ultimul moment“, SUA TODAY, 17 ianuarie 2017, https://www.usatoday.com/story/news/politics/2017/01/17/obama-comutes-teză-chelsea-manning/96678814
[16] Paige St. John şi Abbie Vansickle, “Iată de ce George Soros, grupurile liberale cheltuiesc sume mari pentru a ajuta să decideţi cine este următorul dvs. D.A“, Los Angeles Times , 23 mai 2018, https://www.latimes.com/local/california/la-me-prosecutor-campaign-20180523-story.html
[17] Declaraţia lui Roger N. Baldwin, 31 decembrie 1938, “Investigarea activităţilor de propagandă neamericană în Statele Unite“. Audierile în faţa unui Comitet Special pentru Activităţi Neamericane, Camera Reprezentanţilor, Congresul 75-78, 3081-3082.
[18] Phyllis Schlafly, “Susţinătorii supremaţiei: Tirania judecătorilor şi cum să o oprim” (Minneapolis, MN : Richard Vigilante Books, 2006), 26-27.
[19] Phyllis Schlafly, “Ghivece de aur în spatele cruciilor şi Celor Zece Porunci“, Raportul Forumului Eagle, 4 iunie 2004, http://eagleforum.org/column/2004/june04/04-06-23.html
[20] “Angajamentul american al acuzaţiei: decizia Curţii de Circuit, reacţiile etc.“, Toleranţa religioasă, http://www.religioustolerance.org/nat_pled3.htm
[21] Aprobare în Camera Reprezentanților: privind propunerea de suspendare a regulilor şi acordul cu privire la rezoluţia convenită de către Yeas and Nays: (2/3 obligatoriu): 416 – 3, 11 Prezent (Rol nr.273), https://www.congress.gov/bill/107th-congress/house-resolution/459
[22] Prezentat în Senat, considerat şi aprobat fără modificări de către Yea-Nay, 99-0, 26 iunie 2002, https://www.congress.gov/bill/107th-congress/senate-resolution/292
[23] Schlafly, “Susţinătorii supremaţiei: Tirania judecătorilor şi cum s-o stopăm“, 30.
[24] Ibid., 58.
[25] Ibid., 60-61.
[26] “CNN se distrează cu marihuana în timpul transmisiunii de Revelion din Denver”, Fox News, 1 ianuarie 2018, http://www.foxnews.com/entertainment/2018/01/01/cnn-revels-in-pot-smoke-during-new-years-eve-report-from-denver.html
[27] Patrick McGreevy, “Miliardari activişti ca Sean Parker şi George Soros finanţează campania de legalizare a marihuana“, Los Angeles Times , 2 noiembrie 2016, http://www.latimes.com/politics/la-pol-ca-proposition64-cash-snap-20161102-story.html
[28] Adam Shaw, “Senatorii republicani îi cer lui Tillerson să examineze finanţarea americană a grupurilor Soros din străinătate“, Fox News , 15 martie 2017, http://www.foxnews.com/politics/2017/03/15/gop-senators-ask-tillerson-to-probe-us-funding-soros-groups-abroad.html
[29] Ariane de Vogue şi Jeremy Diamond, “Reglementările Curţii Supreme în favoarea căsătoriei de acelaşi sex la nivel naţional“, CNN News , 27 iunie 2015, https://www.cnn.com/2015/06/26/politics/supreme-court-same-sex-marriage-ruling/index.html
[30] Todd Starnes, “Clerk Kentucky: “Aceasta este o luptă ce merită dusă“, Fox News , 3 septembrie 2015, http://www.foxnews.com/opinion/2015/09/03/kentucky-clerk-am-prepared-to-go-to-jail.html
[31] “Procurorul lui Kim Davis vorbeşte, Huckabee acuză ‘suprapunere judiciară’ în caz“, Fox News, 8 septembrie 2015, http://www.foxnews.com/transcript/2015/09/08/attorney-for-kim-davis-speaks-out-huckabee-blasts-judicial-overreach-in-case.html
[32] Schlafly, “Susţinătorii supremaţiei: Tirania judecătorilor şi cum să o stopăm” (Minneapolis, MN : Richard Vigilante Books, 2006).
[33] Coaliţia Stop the Kinsey Institute, “Kinsey a ajutat la subminarea legilor care protejează femeile şi copiii“, http://stopthekinseyinstitute.org/more/undermining-laws/
[34] Cao Changqing, “Pedeapsa capitală nu trebuie abolită în mod absolut“, China Report Weekly , 7 iunie 2015, 中文 絕 廢 廢 廢 刑 , http://www.china-week.com/html/6405.htm ]
[35] Schlafly, “Susţinătorii supremaţiei: Tirania judecătorilor şi cum să o stopăm“, 49.
[36] Berman, “Interacţiunea dintre Drept şi Religie“
[37] Skousen, “The Naked Communist“