Cum conduce spectrul comunismului lumea: Introducere

Cuprins

1. Comunismul este un demon hotărât să distrugă omenirea

2. Metodele şi mijloacele diavolului

3. Comunismul este ideologia diavolului

4. O înţelegere metafizică a diavolului

5. Numeroasele feţe ale diavolului

6. Socialismul ca etapă preliminară a comunismului

7. Romantizarea comunismului

8. Distrugerea culturii şi a moralei de către diavol

9. Întoarceţi-vă la Dumnezeu, restauraţi tradiţia şi scăpaţi de planul diavolului

*****

Prăbuşirea regimurilor comuniste din Uniunea Sovietică şi Europa de Est a marcat sfârşitul unei jumătăţi de secol de război rece între aripa capitalistă şi aripa comunistă din Est şi Vest. Astfel, mulţi au fost optimişti, privind comunismul ca pe o relicvă a trecutului.

Cu toate acestea, tristul adevăr este că o ideologie comunistă metamorfozată s-a înrădăcinat şi a intrat în întreaga lume. Există regimuri comuniste în mod deschis, cum ar fi China, Coreea de Nord, Cuba şi Vietnam; există ţările din fosta Uniune Sovietică şi Europa de Est, în care ideologia şi obiceiurile comuniste încă exercită o influenţă semnificativă; există ţările din Africa şi America de Sud, care încearcă să socializeze sub steagul democraţiei şi republicanismului, iar apoi există naţiunile Europei şi Americii de Nord, ale căror organisme politice au devenit gazde ale influenţelor comuniste, fără ca oamenii să fie conştienţi de asta.

Comunismul produce război, foamete, măcel şi tiranie. Acestea sunt, în sine, destul de îngrozitoare, dar prejudiciul provocat de comunism merge mult mai departe. Este din ce în ce mai clar pentru mulţi că, spre deosebire de orice alt sistem din istorie, comunismul declară război umanităţii în sine, inclusiv valorilor şi demnităţii umane. De-a lungul unui secol, comunismul a înființat sisteme dictatoriale masive în Uniunea Sovietică şi China, a provocat peste 100 de milioane de decese nenaturale, a înrobit miliarde de oameni şi a adus lumea în pragul războiului nuclear, adică în pragul distrugerii. Cu toate acestea, este mai importantă distrugerea deliberată şi răspândită a familiei, instigarea la tulburări sociale şi atacul asupra moralității, toate acestea fiind dezastruoase pentru fundamentele civilizaţiei.

Deci, care este natura comunismului? Care este obiectivul lui? De ce consideră umanitatea ca pe duşman? Cum putem să scăpăm de el?

1. Comunismul este un demon hotărât să distrugă omenirea

“Manifestul Comunist” începe astfel: “Un spectru bântuie Europa – spectrul comunismului”. Utilizarea termenului “spectru” nu a fost un capriciu al lui Karl Marx. Prefaţa la această carte susţine că acest comunism nu trebuie înţeles ca o mişcare ideologică, nici o doctrină politică şi nici o încercare nereuşită de a fi un nou mod de a ordona lucrurile. În schimb, trebuie înţeles ca fiind diavolul – un spectru malefic făcut din ură, degenerare şi alte forţe elementare ale universului.

Spectrul comunismului a luat forma unui şarpe, apoi a unui dragon roşu, este în compania lui Satana, care îl urăşte pe Dumnezeu şi profită de fiinţele vii și de cele de nivel inferior pentru a semăna haos în umanitate. Scopul spectrului este de a distruge omenirea şi, în timp ce divinitatea oferă mântuirea fiinţelor umane, comunismul îi spune omului să nu creadă, atacă moralitatea umană astfel încât să facă omenirea să renunţe la tradiţie şi să nu se supună învăţăturilor lui Dumnezeu ca, în cele din urmă, să poată fi distrusă.

După războiul rece, otrava comunismului nu numai că a continuat să fie dăunătoare ţărilor ex-comuniste, ci şi să se răspândească în întreaga lume. Infiltrarea ideologică a comunismului în lume a făcut ca spectrul său să influenţeze societatea umană pe scară globală și mulţi oameni chiar cred că dorinţele întunecate ale comunismului sunt ale lor. Cu aceasta, oamenii îşi pierd capacitatea de a diferenția binele de rău, să diferenţieze virtutea de perversitate. Manevrele diavolului aproape au reuşit.

Astfel, chiar dacă Spectrul celebrează, încântat de victoria lui sinistră, majoritatea oamenilor cred că el a fost distrus. Nu este nimic mai periculos decât faptul că omenirea este pe punctul de a se distruge în timp ce-şi sărbătoreşte triumful.

2. Metodele şi mijloacele diavolului

Omul a fost creat de Dumnezeu şi compasiunea divinității a protejat de mult timp omul. Diavolul ştia acest lucru, aşa că a căutat să distrugă această legătură, să corupă omul, astfel încât Creatorul să nu mai aibă grijă de el. Abordarea diavolului a fost aceea de a submina cultura dată oamenilor de către divinitate, de a corupe moralitatea umană şi astfel de a deforma omul şi de a-l face să fie nedemn de mântuirea sa.

Atât binele cât şi răul, Dumnezeu şi diavolul, se află în inima fiecărei persoane; o viaţă se poate scufunda în decăderea morală sau se poate eleva prin cultivarea morală. Cei care cred în Dumnezeu ştiu că prin eforturile depuse pentru a avea un comportament şi o gândire morală, gândurile drepte pot fi întărite de Creator şi astfel divinitatea va permite înfăptuirea miracolelor. Divinitatea va ajuta omul, de asemenea, să-şi ridice moralitatea, să fie mai nobil, și în cele din urmă îi va permite să se întoarcă în Cer. Dar o persoană cu un nivel scăzut al moralităţii este plină de egoism, dorinţă, lăcomie, ignoranţă, aroganţă. În timp ce divinitatea nu va recunoaşte niciodată asemenea gânduri şi acţiuni, diavolul le va preamări, intensificând egoismul şi răul şi manipulând oamenii să facă rău, creându-şi astfel păcate şi provocând o mai mare decădere morală, până când, în cele din urmă, numai iadul îi va aștepta. Dacă standardele morale ale societăţii umane coboară, diavolul va amplifica aceste tendinţe cu scopul de a provoca mai multe sacrilegii, mai multe păcate şi, în cele din urmă, distrugerea omenirii.

Mişcările violente din Europa de la începutul secolului al XVIII-lea şi declinul concomitent al moralităţii au oferit diavolului o oportunitate. El s-a străduit să submineze, pas cu pas, criteriile de a deosebi binele de rău și a promovat ateismul, materialismul, darwinismul şi filosofia luptei. Diavolul l-a ales pe Marx ca pe trimisul său printre oameni. “Manifestul Comunist” al lui Marx din 1848 a susţinut distrugerea violentă a companiilor private, a claselor sociale, a naţiunilor, a religiilor şi a familiei. Comuna din Paris din 1871 a fost prima sa încercare de confiscare a  puterii.

Adepţii lui susţin că puterea politică este pilonul central al ştiinţei politice marxiste; acest lucru este şi adevărat şi fals. Fiind clari în ceea ce priveşte obiectivele finale ale comunismului, putem recunoaşte faptul că pentru proiectul comunist, puterea politică nu prea mai contează. Este importantă pentru că accesul la puterea politică permite mijloacelor rapide să corupă pe scară largă umanitatea. Deținând pârghiile puterii, comuniştii îşi pot promova ideologia cu violenţă şi pot eradica cultura tradiţională în câteva decenii sau chiar în câțiva ani. Pe de altă parte, nu contează pentru că, chiar fără aparatul de stat, diavolul are şi alte mijloace pentru a exploata slăbiciunile şi neajunsurile omului: înşelarea, cooptarea, constrângerea, confuzia şi astfel distrugerea gândirii tradiţionale, subminarea ordinii şi provocarea revoltelor, precum și dezbinarea și stăpânirea, cu scopul de a obţine un control global.

3. Comunismul este ideologia diavolului

Dumnezeu a creat o cultură bogată pentru societatea umană bazată pe valori universale, pavând calea de întoarcere în Cer a oamenilor. Comunismul diavolului şi cultura tradiţională a lui Dumnezeu sunt ireconciliabile.

Esenţa spectrului malefic este ateismul şi materialismul: o confluenţă a elementelor filosofiei germane, a revoluţiei sociale franceze şi a politicii economice britanice, asamblate ca o religie seculară care are ca scop înlocuirea poziţiei ocupate anterior de Dumnezeu şi de credinţele ortodoxe. Comunismul transformă lumea în biserica sa, aducând toate aspectele vieţii sociale sub autoritatea sa. Diavolul ocupă gândurile oamenilor, determinându-i să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu şi să renunţe la tradiţie. În acest fel, diavolul conduce omul spre distrugerea sa.

Diavolul i-a ales pe Marx şi pe alţii ca agenţi ai săi, pentru a se opune principiilor lăsate de Dumnezeu societăţii umane şi pentru a le distruge. Promovează lupta de clasă şi abolirea structurilor sociale stabilite. În Est, a lansat o revoluţie violentă şi a înființat un stat totalitar care a unit politica cu religia seculară. Occidentul a preluat comunismul progresiv, non-violent, prin niveluri ridicate de impozitare şi redistribuirea bogăţiei. La scară globală, urmăreşte extinderea ideologiei comuniste la sistemele politice de pretutindeni, cu scopul de a submina statele-naţiune şi de a înființa un regim mondial. Acesta este “paradisul de pe Pământ” promis de comunism, o presupusă societate colectivă fără clase, fără naţiuni şi fără guvern, bazată pe principiul “de la fiecare după capacități, fiecăruia după nevoi”.

Comunismul îşi foloseşte planul de a crea un paradis pe Pământ pentru a promova o concepţie atee despre “progresul social”; foloseşte materialismul pentru a submina acţiunile spirituale ale omenirii, inclusiv credinţa în divinitate şi religie, pentru a permite ideologiei comuniste să se răspândească în toate sferele, inclusiv în politică, economie, educaţie, filozofie, istorie, literatură, artă, ştiinţe sociale, ştiinţe naturale şi chiar în religie. Ca un cancer, comunismul elimină alte credinţe pe măsură ce metastazează, inclusiv credinţa în Dumnezeu. Distruge suveranitatea şi identitatea naţională, precum şi tradiţiile morale şi culturale ale omenirii, conducând astfel omul spre propria-i distrugere.

În “Manifestul comunist”, Marx a proclamat: “Revoluţia comunistă este cea mai radicală ruptură de relaţiile tradiţionale de proprietate; nu este surprinzător faptul că dezvoltarea sa implică cea mai radicală ruptură de ideile tradiţionale”. Astfel, Marx însuşi a rezumat practica comunismului în ultimele două secole.

Dumnezeu este izvorul ordinii morale, iar moralitatea lui Dumnezeu este eternă şi imuabilă. Standardele morale nu trebuie niciodată determinate de om, nici nu pot fi schimbate prin puterea omului. Comunismul încearcă să condamne la moarte moralitatea şi să facă astfel încât Omul Nou comunist să creeze o nouă moralitate. Cu toate acestea, în timp ce neagă moralitatea reală, comunismul foloseşte metode negative pentru a elimina toţi factorii pozitivi din tradiţia umană, cu scopul de a provoca invazia factorilor negativi în lume.

Legile tradiţionale provin din moralitate şi sunt menite să menţină moralitatea. Comunismul încearcă să separe moralitatea de lege, apoi distruge moralitatea, elaborând legi proaste şi interpretând în mod malițios pe cele tradiţionale.

Dumnezeu cere umanităţii să fie bună; comunismul provoacă lupta de clasă şi susţine violenţa şi crimele.

Dumnezeu a consacrat familia ca unitatea socială de bază; comunismul consideră că familia este o manifestare a sistemului capitalist privat şi ameninţă să o elimine.

Dumnezeu dă omului libertatea de a obţine bogăţia şi dreptul la viaţă; comunismul încearcă să elimine proprietatea privată, să exproprieze, să crească impozitele, să monopolizeze creditul şi capitalul şi să controleze complet viaţa economică.

Dumnezeu a stabilit forma pe care ar trebui să o ia moralitatea, guvernarea, societatea şi cultura; comunismul urmăreşte “răsturnarea violentă a întregii structuri sociale existente”.

Dumnezeu a transmis omului forma unică a artei tradiţionale ca mijloc de a-şi transmite imaginea. Arta tradiţională reaminteşte omenirii frumuseţea Raiului, întăreşte credinţa în Dumnezeu, ridică moralitatea şi promovează virtutea. Pe cealaltă parte, comunismul face ca omul să venereze creaţii moderne denaturate, producţii artistice care ne reprimă natura divină, dau frâu liber impulsului demonic spre haos şi dezordine şi manipulează arta lumii răspândind idei josnice, urâte, malformate, perverse şi decadente.

Dumnezeu doreşte ca omul să fie smerit, plin de reverenţă şi admiraţie faţă de creaţia divină. Comunismul conspiră cu demonicul şi cu aroganţa omului, încurajându-l să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu. Amplificând răutatea inerentă şi inevitabilă a naturii umane, îi exploatează ideea de “libertate” pentru a încuraja un comportament eliberat de “robia” moralităţii şi lipsit de sentimentul datoriei sau al responsabilității. Sloganul “egalităţii” este folosit pentru a stârni invidia şi vanitatea deoarece omul este ispitit de faimă și interesele materiale.

După cel De-al Doilea Război Mondial, comuniştii şi-au extins imperiul militar şi economic, iar blocul comunist şi lumea liberă s-au luptat timp de decenii. Doctrina comunistă a devenit o religie seculară în aceste ţări, un adevăr inalterabil scris în manuale. Dar, în alte locuri, comunismul, cu alte deghizări, s-a înrădăcinat şi a avut o influenţă enormă.

4. O înţelegere metafizică a diavolului

Ideea de diavol menţionată în acest text este cea a unei puteri supranaturale. Înţelegerea naturii spectrului comunismului este una dintre cheile înţelegerii haosului pe care diavolul l-a semănat în această lume.

În termeni simpli, spectrul comunismului este compus din ură; își trage energia din ura care izvorăște din inima omului.

Spectrul comunist este legat de Satana. Uneori ele sunt imposibil de distins, deci nu le vom considera separat.

Planurile diavolului sunt prezente atât în Est, cât şi în Occident, în fiecare profesie şi în fiecare clasă socială. Uneori, puterea lui este împărţită, uneori este integrată: uneori foloseşte o tactică, alteori alta. Nu urmează un model simplu.

Diavolul este iniţiatorul unui război absolut care transformă religia, familia, politica, economia, finanţele, afacerile militare, educaţia, mediul academic, artele, mass-media, divertismentul, cultura populară, afacerile sociale şi relaţiile internaţionale în câmpurile de luptă unde diavolul a condus războiul împotriva umanităţii.

Energia întunecată a diavolului se poate răspândi dintr-o sferă, dintr-o grupare sau dintr-o mişcare în alta. De exemplu, după ce mişcarea împotriva războiului din Vietnam s-a disipat în Occident în anii 1970, diavolul a manipulat adolescenţii rebeli şi şi-a canalizat energiile pentru a exacerba feminismul, ecologismul şi legalizarea homosexualităţii. Celelalte eforturi ale diavolului au fost folosite pentru a submina civilizaţia occidentală din interior.

Diavolul poate transforma oamenii lipsiți de intenţii bune, în agenţii lui în lumea umană, folosind ipocrizia pentru a înşela oamenii ce au compasiune şi pe cei nevinovaţi, care apoi devin apărătorii lui.

Agenţii diavolului – majoritatea nici măcar nu realizează care este rolul lor – sunt peste tot în societate, de la elită la clasa de mijloc şi la clasele inferioare. În felul acesta, activităţile lor se manifestă uneori în revoluţii de jos în sus, câteodată conspiraţii de sus în jos şi, uneori, reforme din centru.

Diavolul îşi poate schimba formele şi poate exista în mai multe locuri în acelaşi timp. El foloseşte fiinţe şi spectre de nivel scăzut în alte dimensiuni pentru a-şi face treaba: pornografia şi dependenţa de droguri sunt instrumente folosite de diavol. Aceste fiinţe se hrănesc cu energiile negative ale omului, incluzând ura, teama, disperarea, aroganţa, rebeliunea, invidia, promiscuitatea, furia, frenezia, lenea şi multe altele.

Diavolul este ascuns şi plin de viclenie. Foloseşte lăcomia, ticăloşia şi tenebrele omului pentru a-şi atinge scopurile şi, atâta timp cât gândirea unei persoane se aliniază cu aceste lucruri, diavolul poate controla acea persoană. De multe ori, oamenii cred că acţionează în concordanță cu propriile lor gânduri, dar nu realizează că sunt manipulaţi.

5. Numeroasele feţe ale diavolului

Aşa cum diavolul are multe nume, comunismul se manifestă în multe forme. Diavolul foloseşte concepții contradictorii pentru a înşela: un regim totalitar sau o democraţie; o economie planificată sau o economie de piaţă; controlul presei sau libertatea absolută de exprimare, opoziţia faţă de homosexualitate în unele ţări sau legalizarea homosexualităţii în altele; distrugerea intenţionată a mediului sau vociferări pentru protecţia mediului, și lista continuă. Poate susţine revoluţia violentă sau tranziţia paşnică. Se poate manifesta ca un sistem politic şi economic sau ca o tendinţă ideologică în artă şi cultură; poate lua forma unui idealism pur sau a unor confruntări cu sânge rece. Regimurile comuniste totalitare sunt doar o manifestare a diavolului. Marxism-leninismul şi maoismul nu reprezintă decât un aspect al sofismelor  diavolului.

Începând cu socialismul utopic din secolul al XVIII-lea, lumea a asistat la apariţia a numeroase curente ideologice: socialismul ştiinţific, socialismul fabian, sindicalismul, socialismul creştin, socialismul democratic, umanitarismul, eco-socialismul, capitalismul social, marxism- leninismul şi maoismul. Aceste ideologii se împart în două categorii: comunismul violent sau comunismul neviolent. Infiltrarea şi eroziunea treptată a status quo-ului sunt principalele tactici adoptate de eforturile nonviolente ale comunismului.

Una dintre înşelăciunile diavolului constă în a face aranjamente în cele două tabere opuse ale Estului şi Occidentului. După ce a făcut o invazie masivă în Est, s-a folosit de o nouă deghizare şi s-a infiltrat în Occident. Societatea fabiană din Marea Britanie, Partidul Social Democrat din Germania, a doua Internaţională din Franţa, Partidul Socialist din Statele Unite şi multe alte partide şi organizaţii socialiste răspândesc seminţele distrugerii în Europa de Vest şi în America de Nord. În timpul războiului rece, masacrele, lagărele de concentrare, foametea şi epurările din Uniunea Sovietică şi din China au făcut ca unii occidentali să se considere norocoşi că trăiesc în continuare în lux şi libertate. Unii socialişti au condamnat public violenţa Uniunii Sovietice pe motive umanitare, făcându-i pe mulţi să-şi lase garda jos în preajma lor.

Demonul comunismului sălăşluieşte într-o varietate de deghizări complexe în Occident şi operează sub mai multe bannere, astfel că este aproape imposibil să te pui la adăpost de el.

Următoarele şcoli sau mişcări sunt derivate din comunism sau folosite de acesta pentru a-şi atinge obiectivele: liberalismul, progresivismul, şcoala de la Frankfurt, neomarxismul, teoria critică, contracultura anilor 1960, mişcarea antirăzboi, eliberarea sexuală, legalizarea homosexualităţii, feminismul, ecologismul, justiţia socială, corectitudinea politică, teoria economică keynesiană, şcolile de artă avangardistă şi multiculturalismul.

6. Socialismul ca etapă preliminară a comunismului

În Occident, mulţi văd separat socialismul şi comunismul, ceea ce oferă teren fertil socialismului să înflorească. De fapt, conform teoriei marxist-leniniste, socialismul este pur şi simplu etapa preliminară a comunismului.

În 1875, în “Critica programului Gotha”, Marx a postulat ideea că există o fază primară şi o etapă avansată a comunismului. Forţat de situaţia internaţională a acelor timpuri, în anii următori, Friedrich Engels a propus, de asemenea, “socialismul democratic”, în care voturile sunt folosite pentru a obţine putere politică. Socialismul democratic a fost adoptat de liderii Partidului Social Democrat şi de teoreticieni ai celei de-a doua Internaţionale şi a generat partidele de stânga ale multor ţări capitaliste din întreaga lume de astăzi. Lenin a stabilit definiţii clare ale socialismului şi comunismului: el a considerat că socialismul era faza preliminară a comunismului, iar comunismul se dezvoltă pe baza socialismului.

Astfel, este clar că socialismul a fost dintotdeauna parte a marxismului şi a mişcării comuniste internaţionale. Proprietatea publică şi economia planificată a socialismului fac parte din faza premergătoare a comunismului. În prezent, în timp ce ramurile socialismului sau doctrinele stângii populare în Occident par să nu aibă nicio legătură cu comunismul la suprafaţă, ele sunt pur şi simplu forme nonviolente ale comunismului. În loc de revoluţie violentă, votarea în Occident este un mijloc nonviolent de a câştiga puterea. În loc să aibă în mod deschis proprietatea publică, impozitele mari în ţările occidentale joacă acelaşi rol. În locul economiei planificate de stat, sistemele de ajutor social occidental sunt forma alternativă folosită pentru a submina capitalismul. Partidele de stânga din ţările occidentale consideră sistemele de securitate şi asistenţă socială un aspect important în realizarea socialismului.

La condamnarea crimelor comunismului, violenţa şi masacrele nu ar trebui să fie singura abordare – ar trebui să putem vedea pericolele pe care le aduce socialismul în sine.

Comunismul, în formele sale nonviolente a înşelat şi a derutat minţile oamenilor sub pretextul existenţei mai multor ramuri ale socialismului. Pentru a înţelege comunismul, nu trebuie decât să recunoaştem faza preliminară, deoarece comunismul se dezvoltă începând cu faza preliminară, în loc să se maturizeze peste noapte şi, asemenea fiinţelor vii, creşte treptat.

Astăzi, unele state socialiste sau state care oferă asistenţă socială din Occident folosesc ideea de “comunitate” pentru a sacrifica libertăţile individuale. Cetăţenii acestor ţări se bucură de anumite libertăţi politice, deoarece marca socialismului nu a fost încă dezvoltată. Cu toate acestea, socialismul nu este un concept static. Ţările socialiste au fixat ca obiectiv principal distribuţia egală a veniturilor şi de aceea trebuie să răpescă libertatea oamenilor. În mod inevitabil, socialismul suferă o tranziţie spre comunism, rezultatul fiind acela că oamenii vor fi în mod continuu deposedați de libertăţile lor individuale.

Într-o ţară liberă, unde s-ar instaura peste noapte un regim totalitar, contrastul drastic dintre propagandă şi realitate ar şoca majoritatea oamenilor. Mulţi se vor revolta sau cel puţin vor opune o rezistență pasivă.

Acest lucru ar presupune un preţ ridicat pentru regimul totalitar, iar regimul ar trebui probabil să comită crime în masă pentru a elimina rezistenţa. Acesta este unul dintre principalele motive pentru care atât Uniunea Sovietică, cât şi Republica Populară Chineză au comis crime în masă împotriva cetățenilor lor în timpul perioadei de pace.

Spre deosebire de regimurile totalitare, socialismul în statele democratice erodează încet libertăţile oamenilor prin legislaţie, precum metafora broaştei care fierbe. Procesul de instaurare a unui sistem socialist durează decenii sau generaţii, anesteziind oamenii treptat, amorţindu-i şi obişnuindu-i cu socialismul, toate acestea accentuând înşelăciunea. Esenţa şi obiectivul acestui tip de socialism gradual nu diferă în esență de forma sa violentă.

Socialismul foloseşte ideea de a garanta “drepturi egale” prin intermediul legislaţiei, dar, în realitate, el înlătură valorile morale şi îi privează pe oameni de libertatea de a tinde spre bunătate. În condiţii normale, persoanele de toate tipurile sunt în mod natural diferite în funcţie de convingerile lor religioase, standardele morale, mediul cultural, mediul educaţional, inteligenţa, puterea, promptitudinea, simţul responsabilităţii, agresivitatea, inovaţia, spiritul antreprenorial şi multe altele. Desigur, este imposibil să impunem egalitatea prin ridicarea bruscă a celor aflați la niveluri inferioare. De aceea, socialismul îi restricţionează, în mod artificial, pe cei aflați la niveluri superioare.

În special în ceea ce priveşte valorile morale, socialismul occidental foloseşte pretexte precum “antidiscriminare”, “neutralitate axiologică” sau “corectitudine politică” pentru a ataca discernământul moral primar. Aceasta înseamnă o încercare de a elimina moralitatea ca atare. Acest lucru a apărut odată cu legalizarea şi normalizarea tuturor formelor de discursuri ateiste şi profane, a perversiunilor sexuale, a artei demonice, a pornografiei, a jocurilor de noroc şi al consumului de droguri. Rezultatul este o formă de discriminare inversă împotriva celor care cred în Dumnezeu şi care aspiră la înălţarea morală, cu scopul de a-i marginaliza şi, în cele din urmă, de a scăpa de ei.

7. Romantizarea comunismului

Până în prezent, există mulţi occidentali care nutresc fantezii romantice despre comunism. Cu toate acestea, ei nu au trăit niciodată într-o ţară comunistă, nici nu au suportat suferinţa pe care o implică, astfel încât, nu înţeleg cu adevărat ce înseamnă comunismul în practică.

În timpul Războiului Rece, mulţi intelectuali, artişti, jurnalişti, politicieni şi tineri studenţi din lumea liberă s-au dus în Rusia, China sau Cuba în calitate de turişti. Ceea ce au văzut sau, mai degrabă, ceea ce li s-a permis să vadă, era ceva complet diferit de realitatea pe care o trăiau popoarele acestor ţări. Ţările comuniste şi-au perfecţionat arta de a înşela străinii: tot ce au văzut vizitatorii străini a fost atent pregătit pe gustul lor, inclusiv oraşele, fabricile, şcolile, spitalele, creşele şi închisorile. Cei cu care luau contact erau membri ai Partidului Comunist sau consideraţi fiabili din punct de vedere politic.

Turneele se pregăteau cu multă vreme înainte și se făceau repetiţii. Turiștii erau întâmpinaţi cu flori, vin, dans, cântece și banchete de către oficiali și elevi zâmbitori. Apoi erau duși să vadă oameni care munceau din greu, care puteau vorbi liber și pe picior de egalitate; elevi care studiau din greu şi nunţi minunate.

Ceea ce nu au văzut au fost procesele de judecată false, condamnările masive, linşarea maselor, sesiunile de luptă, răpirile, spălarea creierului, detenţiile solitare, lagărele de muncă forţată, masacrele, furtul de proprietăţi, foametea, lipsa serviciilor publice, lipsa confidenţialităţii, interceptarea, supravegherea, monitorizarea de către vecini şi informatorii de pretutindeni, luptele politice brutale la vârf şi luxul extravagant al elitei. Ei nu au putut să vadă suferinţa cetăţeanului obişnuit.

Vizitatorii au confundat ceea ce fusese înscenat pentru ei cu normalitatea dintr-o ţară comunistă. Apoi au promovat comunismul în Occident prin cărţi, articole şi discursuri, dar mulţi dintre ei nu ştiau că au fost înşelaţi. Un număr mic dintre aceștia a văzut fisurile din edificiu, dar mulţi dintre ei au căzut mai târziu într-o altă capcană: s-au văzut ca “tovarăşi de călătorie” şi au adoptat atitudinea chineză de a “nu spăla rufele murdare în faţa celor din afară”. Ei au argumentat că uciderea, foametea şi represiunea ţărilor comuniste, au fost pur şi simplu o parte din costul tranziţiei spre comunism. Ei erau siguri că, în timp ce drumul spre comunism a fost greoi, viitorul va fi luminos. Ei au refuzat să spună adevărul, pentru că acest lucru ar fi ponegrit numele “proiectului socialist”. Lipsindu-le curajul de a spune adevărul, ei au ales tăcerea ruşinoasă.

Toată lumea este “liberă şi egală”, un loc în care nu există nicio represiune sau expropriere, unde există abundenţă materială, unde toţi dau după capacitate şi primesc după nevoi – un Rai pe Pământ, unde fiecare individ se poate dezvolta liber. O astfel de societate umană există doar ca o fantezie, iar fantezia a fost folosită ca momeală de diavol pentru a înşela omul.

În realitate, puterea cade în mâinile unei mici elite. Comunismul real este un aparat totalitar controlat de un grup mic care îşi foloseşte monopolul de putere pentru a reprima, subjuga şi priva majoritatea. Nu a sosit încă timpul pentru aceste situaţii în unele ţări socialiste, aşa că ele par a fi moderate. Când condiţiile vor fi propice, totul se va schimba, iar suporterii naivi ai utopiei socialiste vor descoperi că este prea târziu să regrete.

8. Distrugerea culturii şi a moralității de către diavol

Plasarea de către diavol a agenţilor săi în fiecare zonă şi naţiune i-a determinat pe cei ignoranţi şi creduli să-şi accelereze călătoria spre distrugere.

Comunismul îi învaţă pe oameni să se opună credinţei în Dumnezeu şi să excludă divinitatea. În acelaşi timp, lansează atacuri din exterior asupra religiilor şi manipulează oamenii pentru a corupe religia din interior. Religiile au fost politizate, comercializate şi transformate în divertisment. Mulţi clerici corupţi moral prezintă interpretări greşite ale textelor religioase, aducîndu-i în confuzie pe adepţii lor şi mergând până la comiterea adulterului cu membrii lor laici sau chiar până la pedofilie.

Acest haos a lăsat credincioşii sinceri uimiţi şi lipsiţi de speranţă. Cu numai un secol în urmă, o credinţă neclintită în Dumnezeu era un semn al decenţei morale. Acum, credincioşii evlavioşi sunt consideraţi nebuni şi superstiţioşi. Îşi păstrează convingerile pentru ei înşişi, fără să vorbească despre credinţa lor printre prieteni, de teama de a nu fi batjocoriţi.

Un alt obiectiv important al comunismului este distrugerea familiei, folosind idei precum egalitatea de gen şi “împărţirea bogăţiei şi soţiei”. În special, secolul al XX-lea a fost gazda mişcărilor feministe moderne care promovau libertatea sexuală, estomparea diferenţelor de gen, atacurile împotriva aşa-numitei “patriarhii” şi slăbirea rolului tatălui în familie. Acestea au schimbat definiţia căsătoriei, au promovat legalizarea şi legitimarea homosexualităţii, au promovat dreptul la divorţ şi avort şi au folosit politici de asistenţă socială pentru a încuraja şi subvenţiona în mod eficient unitatea parentală. Toate acestea au dus la prăbuşirea familiilor şi au condus la creşterea sărăciei şi criminalităţii. Aceasta a fost una dintre cele mai alarmante transformări ale societăţii în ultimele decenii.

În sfera politică, în timp ce în regimurile comuniste a continuat dictatura rigidă, politica partidului în societăţile libere a ajuns la un punct de criză. Comunismul a profitat de lacunele din sistemele juridice şi politice ale naţiunilor democratice în scopul manipulării celor mai importante partide politice. Pentru victoria electorală, politicienii au recurs la tactici murdare şi au făcut promisiuni pe care nu le-ar fi putut îndeplini niciodată.

Rezultatul influenţei comunismului este că partidele politice din întreaga lume tind să se situeze de partea stângă a spectrului politic şi susţin taxe mai mari, cheltuieli mai mari pentru asigurări sociale, guverne mari şi intervenţionism – pe care încearcă să le consolideze prin intermediul legislaţiei. Comportamentul guvernului joacă un rol enorm în modelarea societăţii şi, cu un guvern care se sprijină pe stânga, ideologia stângii ajunge să se infiltreze în întreaga societate, susţinută de îndoctrinarea tineretului care, la rândul său, va vota pentru candidaţi mai înclinaţi spre stânga.

Domeniul academic,  care se presupune că ar trebui să joace rolul transmiterii esenţei înţelepciunii şi culturii de-a lungul generațiilor a fost, de asemenea, subminat. În prima jumătate a secolului al XX-lea, spectrul comunist a planificat distrugerea sistematică a educaţiei. China, renumită pentru cultura sa antică profundă a fost supusă Mişcării Noii Culturi chiar înainte de înfiinţarea Partidului Comunist. Aceasta a fost o parte a efortului de a deconecta poporul chinez de tradiţiile sale. După ce au preluat puterea, comuniştii au naţionalizat sistemul de educaţie şi au umplut manualele cu ideologia partidului, transformând generaţiile de tineri chinezi în “pui de lup”.

În Vest, spectrul a lansat mişcarea de educaţie progresivă, folosind stindardul ştiinţei şi progresului, pentru a obţine controlul asupra filosofiei, psihologiei, pedagogiei şi, în cele din urmă, a întregului domeniu academic, spălând astfel creierele profesorilor şi educatorilor. Învăţământul liceal a început să excludă ideile ortodoxe şi moralitatea tradiţională; standardele academice au fost reduse pentru a-i face pe elevi să fie mai puţin literaţi şi mai puţin logici, dar şi mai puţin capabili să îşi formeze propriile judecăţi şi să-şi folosească bunul simţ.

Ateismul, teoria evoluţiei, materialismul şi filosofia luptei au fost toate inoculate studenţilor.

Urmând contracultura anilor ’60, avocaţii corectitudinii politice au devenit poliţia gândirii, forţându-i pe profesori să-şi îndoctrineze studenţii cu tot felul de idei denaturate. Elevii absolvă acum şcoala fără o orientare morală puternică, fără o bază în propria lor cultură, lipsiţi de bun simţ şi de simţul responsabilităţii şi sunt lăsaţi să urmeze orbeşte mulţimea, aderând astfel la tendinţa decadentă a societăţii.

În societate există dependenţă de droguri, rată ridicată a criminalităţii, o sferă media plină de sex şi violenţă, o lume artistică care tratează grotescul ca pe ceva frumos şi tot felul de secte perverse şi grupuri oculte. Tinerii se închină orbeşte la filme şi la vedetele de televiziune, îşi pierd timpul cu jocurile online şi cu reţelele sociale şi ajung să fie descurajaţi şi demoralizaţi. Violenţa lipsită de sens împotriva inocenţilor comisă de terorişti încalcă toţi parametrii stabiliţi de tradiţie şi îi face pe oameni să se îngrijoreze disperaţi de securitatea lumii şi de ceea ce oferă viitorul.

9. Întoarceţi-vă la Dumnezeu, restauraţi tradiţia şi scăpaţi de planul diavolului

Civilizaţia umană a fost transmisă omului de către Creator. Chinezii au trăit prosperitatea dinastiei Han şi Tang, iar civilizaţia occidentală a atins punctul culminant în timpul Renaşterii. Dacă fiinţele umane pot menţine civilizațiile create de divinitate, atunci când Divinul se va întoarce, omul va fi capabil să menţină legătura cu el şi să înţeleagă Legea pe care o predă. Dacă oamenii îşi distrug cultura şi tradiţia iar moralitatea societăţii se prăbuşeşte, atunci când Divinul se va întoarce, oamenii nu vor putea înţelege învăţăturile lui divine, deoarece karma şi păcatele lor vor fi prea mari şi gândirea lor se va abate foarte mult de la indicaţiile divinului. Acest lucru este periculos pentru omenire.

Aceasta este o perioadă atât a disperării, cât şi a speranţei, care există simultan. Cei care nu cred în Dumnezeu îşi dedică viaţa plăceriilor senzuale; cei care cred în Dumnezeu aşteaptă întoarcerea Lui în mijlocul confuziei şi tulburărilor.

Comunismul este flagelul omenirii. Obiectivul său este distrugerea omenirii, iar planurile sale sunt meticuloase şi specifice. Conspiraţia a fost atât de reuşită încât aproape că s-a încheiat, iar acum diavolul guvernează lumea.

Vechea înţelepciune a omenirii ne spune acest lucru: un gând neprihănit reprimă o sută de perversităţi, iar atunci când apare natura divină a unei persoane, ea scutură lumea în zece direcţii. Diavolul pare puternic, dar nu este nimic înaintea lui Dumnezeu. Dacă oamenii îşi pot menţine sinceritatea, bunătatea, compasiunea, toleranţa şi răbdarea, ei vor fi protejaţi de Dumnezeu şi diavolul nu va avea control asupra lor.

Mila Creatorului este nelimitată şi fiecare viaţă are ocazia să scape de catastrofă. Dacă umanitatea poate restaura tradiţia, îşi ridică moralitatea şi ascultă chemarea plină de compasiune a Creatorului şi Legea celestă care oferă mântuirea, omul va putea să se rupă de încercarea diavolului de a distruge, va putea să se îmbarce pe drumul spre mântuire şi să se apropie de viitor.

中文正體